Cele sapte minuni... ale excursiei

A fost o data ca niciodata o excursie. Pe atunci ne-am hotarat in mare secret, cel putin pentru sora pe care urma sa o vizitam, sa mergem intr-un concediu scurt, asa ca de sfarsit de an. Fiecare a pregatit ce avea de pregatit pentru a avea o excursie cat mai linistita si reusita.
Cadouri, mancare, bautura, benzina in masina, timp liber acordat de sefu de la lucru, dinastea normale pentru o excursie normala. Insa sapte minuni aveau sa schimbe definitiv atat inceputul cat si sfarsitul excursiei, asa ca intr-o simetrie frumoasa.

Minunea unu, crema cremelor; Inceputul..

Totul a fost in regula inainte sa plecam, pana cand a inceput ziua cea mai interesanta de dinainte de excursie. Aceasta zi, a inceput noaptea, pe la 12 cu 8 ore inainte de plecare. Ofiterul de serviciu, fratele cel mare, a intrebat intr-o plictiseala profunda daca nu am cumva verificarea tehnica este expirata la masina. Eu am verificat imediat, ca doar nu aveam cum sa uit sa o fac. Sa vezi minune, ea chiar era expirata. Asta nu e mare lucru, atata timp cat ea nu ar fi fost expirata de mai bine de 5 luni, timp in care s-a umblat cu ea mult si bine, nu numai prin oras ci si prin afara localitatii prin alte excursii mai mult sau mai putin lungi. Atata timp cat fara verificarea tehnica nu e voie sa iesi nici macar din garajul personal, prespun ca pot zice linistit ca e bine ca m-a ocolit politia.

Nici o problema cu asta, au inceput telefoanele, tot la 12 noaptea pentru a rezolva situatia de criza. Dimineata programul stabilit cu acuratete, s-a dat peste cap cu cel putin doua ore.

Minunea doi; apelul cantat.

Ajunsi in masina, gata de plecare, am observat cand sa plec, ca telefonul imi lipseste cu desavarsire. Era primul drum al telefonului romanesc destept peste hotare, nu aveam cum sa il las sa rateze evenimentul. A urmat procedura clasica de a suna de pe cel mai apropiat telefon, pentru ca fiind deja in masina nu am putut folosi telefonul fix, ca deobicei. Crezand ca telefonul e in portbagaj, ca totusi nu aveam cum sa il uit, am iesit din masina, la timp sa imi opresc mama din mijlocul concertului de strigat la 8 dimineata pe geamul de la etajul trei, opera ”telefonului la incarcat in priza din camera”.

Minunea trei si patru; asigurarea muzicala.

Am ajuns la service-ul unde trebuia sa imi fie actualizata verificarea tehnica expirata in urma cu 5 luni. Dupa ce a ajuns mecanicul, in timp ce deschidea usile garajului, a inceput sa ma intrebe de actele necesare pentru a putea fi facuta verificarea, pentru ca totul sa mearga cat mai repede. Totul a fost la locul lui, in afara de asigurare. Am cautat-o in locul normal, ca doar nu aveam cum sa o uit acasa. Mecanicul, pentru care ii multumesc Domnului Cipi pentru recomandare, nu a fost informat de lipsa asigurarii. Eu tiptil tiptil m-am intors inapoi acasa pentru a o lua daca tot plecam la drum, pentru ca am reusit sa o uit si pe ea. Daca tot am mers acasa am hotarat sa iau si fata de la casetofonul din masina, care era tot acasa, langa asigurare probabil.

Minunea cinci; Karma-n portbagaj.

Intr-un final, cu verificarea facuta, ce va expira in 2013 pe 30 decembrie am plecat la drum. Dar inainte de asta, am fost intrebat daca eu chiar imi doresc sa plec in excursie la sora, pentru ca nu aveam cum sa uit atatea lucruri din neatentie, cica. Intr-un final am reusit sa ajungem in vama, dupa ce drumul a fost destul de greu totusi din cauza cetii foarte dense. Inainte de a intra in vama totusi, am fost informat, de catre fratele cel mare, pentru ca am lipsit la verificarea masinii, cum ca geamul electric blocat, de la usa din dreptul soferului, imi va pune probleme in viitor daca nu o sa il deblochez. 

Nu imi dadeam seama pentru ce poate sa fie asa de importanta deschiderea geamului, in afara de momentul cand trebuie sa deschid bariera la kaufland, sau sa vorbesc cu cineva din mers. Insa nici el nu a reusit sa gaseasca un exemplu deosebit de important si vital care chiar sa ma puna pe ganduri. Dar Karma a decis sa isi faca simtita prezenta. In momentul cand am terminat discutia despre geam si am intrat in vama, am deschis usa sa ii inmanez buletinele vamesului. Instant am fost suspectat de catre el de trafic de oarece, pentru ca a inceput sa bata in usa sa vada daca nu cumva am ascuns ceva, de nu se deschide geamul. Am fost pus sa deschid si portbagajul, probabil dupa ce s-au auzit bataile in tabla disperate a nimicului ce il aveam ascuns acolo. Multumesc Karma pentru exemplu.

Minunea sase, mirositoare.
Ajuns la destinatie cu rezervorul plin cu vapori si dupa ce m-am catarat pe o bordura in ultima curba inainte de a parca masina, ne-am dus la magazinul universal din localitate. Parcarea cu trei etaje credeam eu ca nu o sa imi puna probleme, dar totusi motorul mort in panta in timp ce o urcam, avea alte ganduri pentru mine. Am accelerat eu ce am accelerat, dar momentul cand masina a decis sa o ia din loc, a fost doar cand a inceput sa se sperie de propriul miros de ars ce iesea de la motor. Nici nu mai are rost sa continui despre plasa mea uitata cu pantofii proaspat cumparati la reducere, intr-un stand aleatoriu din magazin, pentru macar jumatate de ora. Doar nu aveam cum sa o uit aiurea. Dar si masina si plasa au ajuns intregi la destinatie.

Minunea sapte... cea de taina.. finala finalelor...
Excursia avea sa se termine pana la urma. Credeam eu ca si peripetiile. Cu o seara inainte de a pleca, am mers sa facem plinul la masina, pentru a scoate demonii vaporosi de benzina ce se plimbau nestingheriti prin rezervor. Pornirea motorului din a treia incercare, nu a reusit sa ma convinga, ca vaporii sunt din ce in ce mai putini. Nici macar trecerea triumfatoare pe langa prima benzinarie, sau oprirea motorului de 3 ori in mers, nu au reusit. Tocmai cand eram efectiv pe ultima suta de metri, la inceputul dealului ce avea in varf benzinaria mult visata, masina a tras singura pe dreapta si a refuzat sa mai colaboreze. Am urcat dealul pe jos pentru a aduce o gura de soare masinii ce statea imbufnata cu ochii palpaind intermitent. Mersul pe jos, face piciorul frumos, dar si parul ud, de la ploaia de afara. Un drum de 10 minute a durat doar 40, numai bine sa venim acasa destul de obositi cat sa vrem sa dormim instantaneu.

Am ajuns acasa intregi, dupa un concediu, de care nu mi-am dat seama cat de mult imi lipsea. Am sarbatorit revelionul si dupa ora Austriei si dupa ora Romaniei, cu vin fiert si vecini beti, ca sa merite excursia cat mai mult.

La multi Ani!!