Pofte secrete...

A fost o data ca-n povesti, a fost ca niciodata, un chec cum nu prea mai servesti, si  bun...ca un chec adevarat. M-a apucat harnicia si mi-am propus sa fac un chec. Apucatura a inceput pentru ca au "ramas" 5 albusuri carora nu le gaseam o folosinta, dupa ce tocmai am terminat un alt experiment deosebit de reusit, ca de fiecare data, facutul unei maioneze. Am cautat pe gugle, pentru ca mi-a folosit maica-mea toate ziarele pentru curatatul cartofilor, o reteta doar din albusuri. Si pe sistemul "hai sa nu le aruncam si sa le folosim", m-am gandit impreuna cu gugle sa facem un chec. S-au mai gasit economisti ca mine, sa aiba acelaeasi apucaturi si sa dea merele pe pere, dar fiecare o face in felul lui.

Cum ziceam, au ramas 5 albusuri, care, vrei nu vrei, incap intr-o cana. Asa ca, pentru aceasta retata am calculat eu ce am calculat si as avea nevoie de 3 cani. Dar inainte de toate, dau drumul la cuptor la viteza medie. Pentru ca nu imi place sa ma incurc cu masuratori in grame si miligrame, o sa folosesc 3 cani. Una cu albusuri, una cu faina si una cu zahar. Mai caut prin dulap un pic de praf de copt si altele care le voi vrea in umplutura checului, sa nu fie doar umplut cu intuneric. Trebuie sa tin cont ca nu trebuie puse prea multe, sa nu se lase la fundul checului, asta chiar daca aluatul e facut doar in albus si risc sa nu aiba gust. Am mai pus si coaja de portocala rasa si un pic de nuca, despre care vorbim mai tarziu. Acum urmeaza albusurile ce vor fi luate si ametite pana cand devin albe, iar pas cu pas voi adauga cate putin din cana de zahar. Pas cu pas, inseamna tot la 8-9 secunde ca sa se faca treptat, sa nu trebuiasca sa pun tot deodata. La fel si cu faina, un pic cate un pic dupa care si praful de copt si coaja de lamaie si facem o pauza. Cam totul trebuie facut pe durata normala a unui batut de albus, pentru ca prea multa ameteala nu ii face bine prin cuptor.

 

"Mai m-am gandit" ca ar fi binevenite niste nuci, asa ca nu le-am lasat asa mari, ci le-am taiat marunt pentru ca ele sa ramana in spuma, asa sa pluteasca, sa nu se lase la fund. Acum dupa toata reteta, imi dau seama, ca puteam sa pun nucile un pic la cuptor sa se prajeasca un pic, pentru ca au o alta savoare. Oricum, le tai marunt si le pun iar incet incet in spuma ce ar trebui sa fie deja gata. 

Produsul finit ar trebui sa fie ceva foarte gustos moale si lucios si numai bun de papat asa direct, ce sa mai asptept sa il pun la cuptor. 

Dupa cum triumfator m-am abtinut totusi sa mananc produsul finit, am turnat totul intr-o tava cu design de chec, pe care evident am uns-o cu ulei si un pic de faina. Dupa ce o pun in tava, se mai poate pune deasupra una alta sa nu fie checul golas ca aspect.

Asa ca am pus cacao solubila, din aceea dulce deja, si nuca mai mare ca sa fie crocanta deasupra. Am pus totul la cuptorul preincalzit si dupa vreo 20-30 de minute gata!! Zic asa pentru ca am planuit 20 de minute sa fie totul, dar a fost prea moale si am mai lasat un pic, sa fie perfectiunea perfecta.

Se mai pune zahar praf chiar si un pic de cacao dulce deasupra, darrr neaparat, si cand spun neaparat asa sa fie, trebuie lasat la racit pentru ca o sa transpire si nimeni nu vrea sa pape bunatate de chec tot ud. In rest, au iesit 14 felii, gustoase, care au facut ca amintirile de sarbatori sa devina vii in mintile celor ce au papat (asta am citat nu m-o chinuit modestia). Totul a durat cam 1 ora jumate si un pic, din momentul ce am realizat ca am 5 albusuri in plus, pana la trezirea amintirilor de sarbatori....