Ca si in multe alte dati eu ma trezesc ca fac ceva. Ca si omuletul portocaliu, ma trezesc ca imi si place. Acum m-am trezit ca am ochelari. De vedere nu de soare, ca aia ii am de ceva vreme si stiu ca sunt smecher cu ei. Nu de ei e vorba. E vorba de noii mei ochelari de vedere, de departare, pe care i-am achizitionat de pe o zi pe alta, dupa o oarecare experienta mai neplacuta la volan cand, ce sa mai atata, nu am mai vazut drumul bine si ma credeam pe contrasens. Mi-am ales rama, mi-am zis ca o sa fac rost de ei ca sa ii am la condus, ca sa nu ma mai cred Superman pe strazile si asa vai de capul lor. Dar lumea a inceput sa ma faca mai inteligent decat par, sa imi spuna ca fata mea nu mai e ce-a fost inainte si ca imaginea mea e mult schimbata, de cand am ceva pe nas. Chiar mi s-a recomandat sa merg la interviurile viitoare de angajare cu ei, pentru ca noua mea privire inteligenta ar bate orice criza financiara, iar angajarea mea ar fi instantanee. Iar daca nu e cazul sa merg la vreun interviu pentru ca sunt angajat, sa imi bag chiar demisia pentru a testa acest nou ID al meu. Foarte interesant imi e cand merg pe strada, zi cu soare fara soare, si ii port. Eu sunt obisnuit cu cei de soare, cat se poate de negrii care sunt un fel de masca. Imi place cand merg pe strada sa privesc oamenii in ochi, sa ii admir, sa interactionez cu ei. Daca acei "oameni" sunt doar fete frumoase este alta discutie. Ei bine, cand aveam ochelarii de soare negrii, daca nu eram foarte evident, puteam sa cred ca nimeni nu ma observa ce fac; nu ca as face cine stie ce... Dar acum cu ochelarii de vedere transparenti, cum fac acelasi lucru, pentru ca ce iti place faci oricum, observ ca ma nimeresc in situatii amuzante pentru mine cand nimeresc oameni carora le place sa faca acelasi lucru ca si mine. Chiar daca si oamenii acestia sunt alte fete cochete. Initial consideram ca pe un dezavantaj ochelarii, pentru ca se tot plange lumea ca "vai vai, cum sa port ochelari" dar pur si simplu nu vad ceva negativ la ei. E adevarat, iti pot cadea de pe nas cand te apleci, ti se aburesc cand iti bagi nasul in cuptor sa admiri vreo prajitura sau ca mai trebuie curatati din cand in cand sa nu ti se para ca esti un pic orb, sau ca esti in supermarket si iti vine sa ii dai jos pentru ca ti se pare ca e politicos cand vorbesti cu oamenii, sa iti dai ochelarii de soare jos. Dar... in rest? Mai imi place cum, noaptea de cele mai multe ori, pe langa ochelari nu prea mai vezi ceva foarte clar pentru ca te obisnuiesti cu lentilele si la fel si ochii, si se creeaza impresia ca tu esti cu camera de filmat pe nas, si nu se vede decat ce te uiti prin lentile si in rest nimic. Pare uneori ca faci un reportaj permanent cu lumea asta minunata si ca restul oamenilor sunt fie cei care au de gand sa vorbeasca prea mult la interviu, cat sa te pui sa pui reclamele peste ei, fie sunt cei care se ascund de camerele de luat vederi de parca ar fi cine stie ce vedete nerecunoscute. Nu stiu cum e cu voi, dar eu am de gand sa ma mai distrez ceva vreme cu ei..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea mea personala este.....