Fara ore suplimentare...

A venit prin Timisoara, ca de altfel prin toata tara, vremea curateniei. Iar cum nimeni nu vrea sa miste vreun deget in acest sens s-a pus sa ploua. Asa din senin. Bine, a fost senin toata ziua, pana cand s-a innorat. Dar tot pot sa sustin ca a plouat din senin pentru ca nu a inceput asa ardeleneste strop cu strop, pic cu pic.. Nuuuu, a fost direct furtuna, de parca te uitai la film si brusc acesta a sarit cateva cadre inainte si ploaia era deja inceputa. Pe mine m-a prins ploaia in fata casei cand sa pun pana pe clanta de la usa de la intrare. Deci nu se poate spune ca efectiv m-a prins ploaia. Ma minunam in timp ce urcam scarile de cat frumos ploua afara, ca imi place foarte mult sa ma uit cum ploua. Dar oricum, legatura mea cu aceasta furtuna tinde spre zero. Asa prin treacat am vazut la mitralieraEsca imagini, fix din fata sediului unde lucrez, cu stropi mari si rai de apa. La un moment dat am sesizat terminarea ploii, pentru ca pentru mine atat a fost. O ploaie. Interesant a fost ceea ce a urmat. Pe geam am observat din cand in cand faptul ca nu vedeam blocul de vis-a-vis din cauza ploii. Nimeni pe strada, decat poate cate un delivery-boy de la o pizzerie care a acceptat comanda cand afara era inca senin. Nimeni pe strada, in afara de ceva ametiti care incercau sa se adaposteasca dupa ce oricum ploaia i-a udat pana la piele. Cand ploaia s-a mai linsitit, atunci au inceput incet incet sa se trezeasca la viata vietatile naturii. Lumea parea partial agitata. Inca nu realizaze ca fost mai mult decat o ploaie. Daca a ajuns la televizor ploaia asta, clar o sa discute toata lumea de ea. Asa ca m-am pornit in culegerea de pareri. Ma rog, am plecat in treaba mea normala, dar tot aia e. Garajele de la subsolurile blocurilor turn erau complet inundate, iar cei care au fost destul de lenesi sa nu puna in garaj masina au fost cei mai castigati. Parca toata lumea s-a oprit pentru o ora si ceva cat a plouat, iar in momentul cand s-a putut vedea la mai mult de doi metri distanta din cauza ploii, oamenii au inceput sa iasa din casa, sa evaluaze ceea ce s-a intamplat. Unii desfundau canale cu lopata, altii au profitat de ploaie ca sa isi curete masinile. Fiecare om avea cate o poveste despre furtuna si o sa aiba mult timp de acum in colo. Cand treceam asa incet printre ei pe bicicleta, ma simteam ca aveam o camera de filmat pe umar si realizam un documentar. Parca in scenariul documentarului, trebuia sa trec printre victimele unui accident oribil care isi povesteau necazul cadrelor medicale ce aveau grija de ei. Fiecare avea cate o poveste, fiecare era intr-un cu totul alt loc atunci cand fost potopul. Era semi intuneric cand ma plimbam, iar luminile de pe strazi nu functionau evident, iar cum cablul tv cade de la orice adiere de vant, nici macar televizoarele nu mai luminau prin case. Tot ce mai luminau pe strazi erau luminile de la sirenele politiei comunitare care bantuia prin toate cartierele sa isi faca norma de plimbare, sirenele salvarilor care se duceau sa culeaga povesti de la sinistrati si cele ale pompierilor care aveau sarcina grea de a scoate apa din tot orasul. Pretentiile erau mari, pentru ca se dorea scoaterea apei mult mai rapid decat a intrat, insa volumul apelor a depasit de aceasta data toate recordurile din ultimii 20 de ani, dupa spusele unora. Din pacate nu s-a rezolvat nimic cu aceasta furtuna daca veni vorba de curatenie. Din cauza inundatiilor abundente a zeci de bulevarde si a tuturor viaductelor chiar si a marelui mall, noroiul lasat in urma apelor parca a facut mai grava situatia. A doua zi cand am venit la lucru, pe bulevardul care vin, era foarte mult noroi si eram suparat pe cei care lucreaza la strazi ca nu sunt destul de atenti cand e vorba sa curete dupa ei cand sapa drumurile. Nu aveam de unde sa stiu ca tot bulevardul era sub ape cu o seara inainte si ca noroiul a fost adus de viitura care a inecat toata Timisoara, lucru ce l-am vazut d-abia a doua zi cand au inceput sa apara poze de prin oras cu apa iesita din comun. Cu ce am ramas dupa aceasta furtuna? Ea a inceput la 6 si 20 de minute. Fix in ziua aceea am vrut sa stau peste programul care se termina la sase sa termin oarece lucruri. Dar ceva nu m-a lasat. Intr-un tarziu  am plecat si am ajuns acasa la si 19 minute, iar cand am apasat clanta de la usa din intrarea blocului, instantaneu am apasat si butonul imaginar de dat drumul la furtuna. Concluzia? Fara ore suplimentare, indiferent de vremea de afara, pentru ca asa cum s-a pornit acum minunata furtuna din senin, se poate intampla oricand. Asa ca...