Timp liber? mergeti la meci..

M-am trezit zilele trecute in mijlocul unui derby local de fotbal, un meci intre echipa locala si una cu figuri de Timisoara. Echipa locala cu nume international, este cea din Pischia, o comună situată in zona de contact dintre Dealurile Lipovei si Câmpia Timisului, iar echipa vizitatoare este echipa a treia a Politehnicii Timisoara. Dupa mai multe meciuri in care au fost mai mult sau mai putin furati, spun asa pentru ca nu ma pot pronunta, ca nu am fost acolo si stiu asta doar din parerile probabil subiective ale unor persoane, cei din Pischia au fost foarte motivati sa invinga figurile de la oras. Cu toate ca sunt timisorean get-beget care nu a vazut in viata lui o bivolita, drumul meu la Pischia a fost cu scopul de a incuraja echipa locala a zonei de contact dintre deal si campie. Drumul pana acolo a fost destul de usor, avand portiuni de drum in care, din cauza vitezei excesive si a drumului in valuri simteai ca poti chiar decola cu masina. Asa am auzit cel putin. Cand am ajuns pe la jumatatea primei reprize, din doua, era doi-zero pentru echipa locala. Tribunele erau deja pline iar antrenorul echipei locale, statea in spatele bancii de rezerva, dupa gardul de un metru inaltime lipit de spatele bancii, pentru ca era suspendat. Langa teren statea semet autocarul al treilea al lui Poli. Autocarul Pischiei lipsea, dar erau destule masini venite cu sau fara jucatori cat sa ocupe atat santurile de langa drum, cat si partial drumul. Am urcat in tribuna si m-am asezat pe niste schele ce pareau a fi banci rupte, ceea ce mi s-a parut chiar normal, pana sa ma apostrofeze un fan Pischia, spunandu-mi ca schelele acelea erau chiar schele si nu banci rupte, schele pentru noua tribuna. Dar cum banii de la primarie au incetat sa vina, asa au incetat sa vina si scaunele, acoperisul, podelele si asa mai departe. Urcat in tribuna am avut o privire mult mai buna de ansamblu decat daca as fi stat la nivelul terenului. Asa am putut observa atat meciul cat si minunata fauna de langa teren. Albele gaste din lacul de langa teren nu aveau grija cailor ce pasteau langa lac. La fel cum maroniile vaci nu se incurcau cu turma de oi, ce nu faceau altceva decat sa fie bucuroasa ca a trecut Pastele si nu trebuie sa se desparta de cele dragi. Oricum, grija jucatorilor nu era animalele din jur, si nici ocazionalele gaini ce sareau gardul si bunul simt si mai intrau pe teren. Figurantii de Timisoara trebuiau sa castige meciul, mai ales ca oficialii lui PoliUnu au plecat la jumatatea meciului suparati de situatia in care se afla mai tanara echipa. Pe scurt meciul a fost interesant, cinci goluri, capuri plecate pe drumul de la Pischia 'napoi la Timisoara cu gandul la eventualul scandal ce va urma in vestiar ca au pierdut la Pischia. Pe cei de la echipa locala i-au asteptat ceva prime si muzica data la maxim in vestiar, cu boxe cumparate de antrenorul suspendat cu banii adunati din amenzi. Lumea a plecat multumita la birtu satului unde patronul echipei deja a vorbit sa rezerve o masa in cele doua ale terasei, pe care a si umplut-o cu berea casei pentru jucatori. Politistul satului nu a baut decat un pic, pentru ca e in uniforma si parca si in tura la lucru. La asa meciuri sa te tot duci, mai ales cand la sfarsitul meciului antrenorul echipei castigatoare iti multumeste ca ai venit la meci.

2 comentarii:

  1. O experienta placuta tinere blogger pe care am impartasit-o cu tine, dar cum ai ajuns tocmai la Pischia?

    RăspundețiȘtergere
  2. "Nebanuite sunt caile Domnului" as putea spune, dar nu as vrea sa fiu grav in declaratii.. O sambata insorita, faptul ca il cunosc pe antrenorul suspendat si timpul meu liber in acel moment m-au adus tocmai la Pischia...

    RăspundețiȘtergere

Părerea mea personala este.....