Hepi_ep 1

Era candva demult un micutz copilutz, poate chiar si un pic negrutz. Dar nu se observa ca era asa de negrut decat din cauza parului lui blond, ca aurul. Contrastul era mult prea mare si mult prea ciudat ca sa nu zica lumea ca e ceva ciudat cu el inca de la inceput. El se tot plimba de colo colo, pana cand intr-o buna zi, s-a hotarat sa plece de acasa, in lumea mare, asa fara motiv. Era in lumea asa zis mica, pentru ca in sat la el, care de nu stiu cat timp a devenit comuna, chiar daca satul nu isi prea merita nici macar numele de sat, nu au prea mai ramas locuitori si erau efectiv, putini, nefiind deajuns sa creeze o lume. El traia destul de modest, sau ma rog ai lui traiau destul de modest, pentru ca la varsta lui nu prea avea cum sa faca bani. Deloc. Mai facea una alta prin casa si asa isi mai castiga simpatia alor lui. Numai bine sa nu il dea afara din casa. Mai facea una alta chiar si neintrebat, adica nu mai spargea asa de multe prin casa, ci spargea mai putine, asa cat sa nu se vada la prima vedere. Avea destul de multi frati, multi dintre ei nici nu ii prea cunostea, el neavand de unde sa stie pe unde umbla tacsu prin satul-comuna cand era "fata-mare". Mai auzea una alta cand mai mergea pe la carciumi, sa isi potoleasca setea cu apa, dar mai si vedea cum tacsu o stie si pe Lenuta din capatul satului care avea niste baieti prin casa ce ii cam semanau. Cu toate ca nu prea stia el cum arata ca doar nu isi facea la oglinda freza cu gel dimineata cand se spala. Ca doar el nu se spala si nici nu avea oglinda. Dar avea asa un filing cum ca poate erau frati. Sau macar frati de cruce, dar oricum ceva aveau ei in comun. Dar trece repede peste asta ca doar era la carciuma si acolo se barfeste nu se telenoveleste. Nu ca ar stii ce inseamna termenul asta, dar mergea dus de val si telenovelea si el, asa ca sa se integreze. Oricum nu ajungea nici la tejghea si nici la scaune sa stea la masa, dar mai primea asa din cand in cand, ca si cainele cu care era bun prieten, cate ceva de la cei de la masa, asa de mila. Pe ascuns era mila, la fel ca si plimbarea prin birturi, pentru ca tacsu era foarte orgolios. El se chinuia toata ziua pe camp sa faca un ban pentru familie daca ar auzi ca fiusu e prin carciumi la varsta asta, chiar l-ar distruge. Desigur, de ciuda ca nu primeste si el bautura gratis si ca trebuie sa munceasca din greu, ca sa poata sa vina sa toace banii munciti la carciuma. A mers o vreme pe datorie dar nu e toata ziua primavara. Dar vine vara si toamna si uneori chiar si iarna. Si se face mai frig si nu mai poate sa stea la terasa de la carciuma sa il vada toata ziua lumea prin sat si sa il faca betivan. Asa trebuie sa intre in carciuma ca sa il arate cu degetul. Si ala care intra in carciuma e la fel de betivan ca si cel pe care il vede inauntru. Deci macar asa a scapat de telenovelele astea in care orice baba, ce "se crede medic comunal", il barfeste pe saracul om care nu face decat sa isi sature setea. In sat e atmosfera trista, sau cel putin dimineata, pentru ca a cazut o baba intr-o fantana de 1 m si nu a venit catalin radu tanase sa faca reportajul. Baba nu a patit nimic dar sperau sa il arunce pe catalin radu tanase in fantana si asa sa ajunga pe harta tarii, dar sa scapam si de un reporter care s-a ajuns si nu mai e in stare sa faca un reportaj fara sa fabuleze ore in sir. Dar nu s-a mai intamplat nimic pentru ca nu a fost nimeni treaz in sat sa faca planul de aruncare in fantana si nici cineva sa il puna in aplicare, asa ca a ramas la stadiul de discutie, la fel cam ca orice discutie avuta pe terasa la acea vreme. De fapt pe vremea aceea nici nu se deschisese terasa din fata birtului. Ea s-a deschis doar acum 2 ani cand a luat foc caminul cultural si au mai ramas mese nearse ne mai avand ce sa faca cu ele. De fapt erau arse dar doar pe o parte asa ca au putut sa si numeasca terasa birtului "la apus". Mesele erau folosibile si decat sa le puna pe foc mai bine le-au folosit in scopuri mai bune. S-au gandit ei ca daca tot nu au ars in incendiu nu o sa arda nici in soba. Pe micutul nostru, il chema Castanescu-fericicovici, ca totusi avea si un nume, nume mult prea lung de pronuntat, dar prietenii si invatatoarea ii spuneau Hepi. Asa i-a spus o data cand a venit in vizita un orasan, care dupa ce a ras o ora de numele lui, i-a spus cam cum ar fi numele lui in engleza. Acesta a fost la fel, chiar si in engleza, prea lung asa ca Hepi a fost tot ce si-a amintit invatoarea. Asta dupa ce s-a convins ca cel care traduce nu incearca de fapt sa ii injure cu traducerea lui... (end of ep.1)