1,1,1,2,15,23*,25,26,31
Nu sunt numerele la loto, la loteria din Italia unde nu a câștigat MUTUlică potul de 150milioane de euroi sa își plătească datoriile. Sunt zilele de care cam atât poți sa spui ca ai liber pe an, ca doar nu numeri sâmbătele și duminicile. Am pus 23august cu steluță ca am impresia ca nu era liberă. Dacă nu ma înșel astea ar fi zilele în care dacă nu aveam norocul sa pice sâmbăta și/sau duminica puteam sa spunem ca plecăm de acasă dar nu înspre servici ci nici nu știu unde. Unii nu mai plecau deloc că preferau să doarmă în ziua respectivă, cu toate ca eu cred ca mai mult te obosești dacă dormi atât. Azi e 23 august, zi care pe lângă ca e ziua Loredanei, o fosta colega de liceu, este 23 august. Știu ca definiția unui cuvânt nu are voie sa conțină în aceasta chiar cuvântul definit. Dar asa e cu 23 august. Eu sunt cam nedumerit despre 23 august și anume ca reprezinta probabil, cu toate ca nu sunt sigur, trecerea României din tabăra Axei în cea a Aliaților în cel de-al doilea război mondial în 1944 sau semnarea pactului Molotov-Ribbentrop, prin care Germania nazistă și Uniunea Sovietică și-au împărțit sferele de influență în Europa de Est. Astea sunt singurele rezultate ce mi-au dat pe goagăl. Or fi amândouă sau nu dar asta e deja istorie și nu ma bag acolo. Lumea parca și azi se pregătește de manifestațiile alea grandioase de pe stadioane când nu era mare lucru sa vina 40demii de oameni pe stadion. Nu era ciudat nici sa fie în tribune atâția și nici sa intre în teren tot atâția. Ma gândesc ce sancțiune ar primi Ceaşcă dacă se știa ca era premeditat sa se intre atâția oameni pe stadion? Cred ca niciuna și dimpotriva chiar era sancționat ala ce s-a gândit la o astfel de sancțiune. Adică eu. EU îmi mai amintesc destul de multe din acele 23uri petrecute în acea perioada. Îmi amintesc ca eram mic, ma îmbrăcau ai mei cu hăinuțe draguțe sa se asorteze cu mine și ma lăsau în mana lu' tanti Mary care ma trimitea la grămada ce ceilalți copii. Vorba vine îmi amintesc destul de multe. Am o amintire doar, din mijlocul străzii în care eu eram îmbrăcat festiv și ma duceam cine știe unde. Eram pe drumul ce merge înspre grădinița de pe Paciurea. Atât. E mai mult un flash decât o amintire. Trebuia sa mergem sa defilam, de fapt sa fim mai mulți la grămadă, să fie bine. Nu am nici acum idee cu toate cele două căutări ale mele pe goagăl, despre ce făceam. Făceam ca asa trebuie, ca asa e obligatoriu, ca asa zicea cel ce zicea. Şi ajungeam acasă și mâncam mici. Oricum nici asta nu imi amintesc. Ei bine pe atunci și eu eram mic și micii erau mici, deci clar nu mancam ca acum, cu acceasi pofta evident nu cantitate, cu atât mai mult nu cu o berică buna și rece. Sau mai multe. Dar asta e o alta discuție. Azi a fost o adevărată sărbătoare pentru ca plouă. Adevărat doar acum mai pe seară. Altfel se poate spune ca e sărbătoare de orice fel dacă nu ploua când e mai important sa fii afara în aer liber? Am văzut ca și știrile se bazează pe aceleași 2 căutări pe google și spun tot că doar micii si berea au ramas. Au uitat sa spună ca a inflorit prostia și maneaua. Tot în aceeași zi, tot de 23 august. Acum ne bucuram ca nu ne mai obliga nimeni sa mergem la defilări. Dar ne obliga sa mergem la iarba verde și sa mâncăm mici. Asta ne place. Chiar dacă e "obligatoriu", că așa face lumea. Stiu ca nu toata lumea a mâncat mici de 23 august, ca si mine dealtfel care nu am nimic impotrivă, dar inseamna ca trebuie sa ne amintim doar ca a fost nasol? Dacă unii chiar se bucurau ca trebuie sa meargă la defilări? Bine, nu se bucurau ca merg la defilări ci ca nu merg la servici, scoală sau grădi. Asa ca acum când e ceva grevă la școală, copii se bucura ca nu fac ore, sau când e ceva alarma falsa de incendiu, că trebuie sa evacuam clădirea și sa nu mai lucram. Îmi tot aduc aminte de alarma de la lucru de la mine care tot pornește la un interval probabil stabilit de timp, o alarma profund enervanta, dar care e ba eroare de sistem, ba un amarat de test. Si de un an și ceva noi suntem obișnuiți sa o ignoram. Si când Doamne ferește va fi reala, noi vom sta liniștiți sa ne pieptănăm în continuare, asemeni băbuței din poveste. Defilările sunt de demult și sunt foarte bine uitate de unii dar bine puse la păstrare de alții. Si o sa rămână în amintirea noastră asemeni revoluției. Forever-ever-ever-ever-ever. Ma tot întreb dacă în sătucele alea uitate de lume din România în care poate ca nici acum nu s-a aflat ca nu mai e Ceașcă sau care nu sunt la curent cu tot ce se întâmplă în lumea politică (ce norocoși!), mai sărbătoresc în felul lor ce sărbătoreau și înainte de '89. Filmulețul de mai jos nu este cu mine când eram mic și mergeam la defilări, dar sunt convins, cu toate ca nu îmi amintesc nimic, ca asa făceam și eu asemeni piciului asta. Mi-i ciuda ca nu existau pe atunci camere video mai avansate ca sigur sigur aveam asa ceva in arhiva personala:)
Antrenori jucatori spectatori (fara virgule)
Acum prin Timisoara cel mai discutat subiect, din cate stiu eu, dupa crima celor doi studenti si implinirea unui an de cand fraierul ala cu ferrari inca nu e dupa gratii ca l-a ucis pe Lucian, este dubla cu nemtii la fotbal. Nu prea conteaza ce echipa, nu conteaza nici prea mult in ce competitie, conteaza ca jucam cu nemtii. Asa e barfa in sat. Unii stiu ca ditamai Champions League, sa ma rog pe aproape, altii stiu ca sunt niste cupe europene, altii chiar ca o fi ceva amical. Nu poti sa le ceri la toti sa stie despre ce e vorba ca nah, "n-ai cu cine măhh". Unii spun ca ar fi important altii ca nu prea. Cei care spun ca e important clar stiu despre ce e vorba, ca doar de aia sunt unii dintre cei 20.000 de antrenori din tribune si cine stie cati altii care comenteaza meciurile la cald inainte, in timpul si dupa fiecare meci, fie ei samantari sau nu. Eu m-am gasit sa lucrez intr-o multinationala. Ce legatura are asta cu povestea? Ei bine clar din atatea tari si orase cu care colaborez foarte strans, eu m-am gasit sa lucrez fix cu Germania si evident fix cu Stuttgartul. Pana acum doua saptamani nu mi se parea cine stie ce lucru important. Dar sa vezi cu cine pica Timisoara la fotbal? Fix cu Stuttgart. Eu nici nu mi-am dat seama pana cand m-am prins din apropourile colegilor de breasla din Germania, referitoare la meci. Sa vezi acum discutii cu nemtii mei inainte de primul meci (din doua), dupa primul meci si in asteptarea celui de al doilea. Nu am crezut in viata mea ca o sa am discutie despre fotbal cu o tanti aproape de pensie care isi sustine frenetic echipa favorita de fotbal si cu care sa ma contrazic, intr-o conferinta cat se poate de oficiala la servici, despre castigatoarea dublei manse a lui Poli cu Stuttgart. Toti romanii stiu ca nu prea o sa facem fata in Europa nicicum, dar ce ne costa sa ne gandim ca poate poate o sa jucam si noi acolo cu aia mari? Ce conteaza ca palaria e un pic cam mare pentru noi romanii fotbalisti? Pai si ce? Fetitele nu se incalta cu pantofii mamicii si se machiaza cu machiajele(?!?) mamicii? Ba da. Baieteii nu se joaca cu masinutele cand sunt mici? Poate ca si echipele noastre sunt acesti baieteii si fetite care o sa creasca undeva prin 2099 si ceva. Poate ca sunt mari deja acesti copii, dar sunt retardati. Cine mai stie? Retardati sunt sigur supoterii de la dinamo care au intrat pe teren la sfarsitul meciului european cu Slovan Liberec si prin urmare o sa piarda cu 3-0 la masa verde in loc sa piarda cu 2-0 pe teren. Deci suporterii au fost efectiv al 13-lea jucator de data asta si au bagat un autogol ca banel cu real madrid. Cica noua ne trebuie fotbal si ca ne trebuie galerie cu suporteri retardati. Chiar ma gandeam ca Poli trebuie sa castige cu nemtii sa schimbe liga ca sa nu joace in aceeasi grupe cu steoaia & co. Nu ca as avea ceva personal cu ei, sau daca Poli nu o sa se faca mai rau de rusine decat toti la un loc. Cand o sa mergem la meci ca la spectacol, cum merg toti in lumea buna? Cand o sa fie vremurile cand o sa se mearga ca pe vremuri la costum la stadion si cand meciul era un eveniment si o ocazie de relaxare. Nu prea vad ca acest moment sa se apropie foarte repede. Oricum cred ca in acest moment echipele noastre trebuie verificate ca si campioana olimpica la atletism atleta Caster Semenya, sa vada daca sunt sau nu barbati de joaca asa cum joaca tot timpul cand e vreun meci important. Chiar daca e alt fotbal, dar totusi tot fotbal ii spune, eu cred ca li se intampla alor nostri exact ca celor din clipul de mai jos, cand jucatorii sunt sedati intentionat sau nu, cu calmante de relaxare a muschilor, dar cam supradoza:) Hai Romania...acasa:)
Dorinta de dor
Ce te faci cand nu mai poti de dor? Te pui si fredonezi cantece populare celebre care au din doua in doua versuri cuvantul "dor"? Unii poate asa fac dar nu stiu cu cat ii ajuta sau cu cat le face mai rau.. Nu cred neaparat ca asta e solutia cea mai fericita in astfel de cazuri. Poate sa iti fie dor de orice cat se poate de banal sau dimpotriva cat se poate de important. Depinde evident cine analizeaza situatia si in ce pozitie se afla atunci cand o analizeaza. Atata timp cat tu simti ca acel ceva sau cineva iti lipseste cred ca nimeni si nimic nu poate sa iti spuna faptul ca totusi exagerezi si ca modul tau de abordare a situatiei este oarecum exagerat. Total eronat din punctul lor de vedere in acel moment. Si ei daca erau acolo in papucii persoanelor respective reactionau la fel sau poate chiar mai rau. Sau poate doar ar fi zis ca viata merge mai departe si ca nu ai ce sa ii faci. Speranta moare ultima, dar moare. Te trezesti la un moment dat ca ti-i dor de un banal pix, care scria asa de bine si cu care te-ai obisnuit sa scrii atatea, cu care puteai sa scrii pe orice suprafata. Iar in momentul cand s-a terminat evident nu ai avut ceva la fel de bun cu care sa il inlocuiesti, te-ai multumit cu aceasta varianta inferioara a pixului, iar atunci cand ai ai vrut sa scrii ceva undeva acest pix nou nu a reusit sa faca fata. Si prin urmare te-ai gandit automat la pixul tau care putea sa faca ce ii ceri. Aiurea! arspune multi, din nou asa la cald fara sa gandeasca. Acest pix poate sa fie orice pentru oricine. Aveam un profesor de fizica ce avea de foarte multi ani mustata destul de lunga cu care avea obiceiul sa se joace si sa ii ruleze varfurile. Intr-o dimineata s-a trezit cu fata la cearceaf si s-a gandit nu sa isi tunda mustata ci sa si-o dea jos de tot. Ticul, ca a devenit un tic jucatul cu mustata, a continuat si se trezea ca se joaca cu nimic, cu aceleasi gesturi dar in aer pentru ca mustata a disparut dar ticul nu. Si asa automat a inceput sa ii fie dor de mustata. Mai este si dorul de prieteni vechi care e mai des decat cel de pix evident, de prieteni cu care poate te-ai certat fara nici un motiv, prieteni care pur si simplu "au crescut" si s-au indepartat de noi, sau prieteni care si-au intemeiat o familie poate prea repede si au considerat ca tinand legatura cu vechii prieteni de dinainte de casatorie le-ar aduce la randul lor un dor de "viata de dinainte". Asa cum toata lumea zicea de exemplu la sfarsitul liceului ca o sa tina legatura cu colegii si nu o sa faca ca "ceilalti" care nu au tinut legatura asa si nu au tinut-o sa vor face toti. Lucrurile se intampla nu tocmai cum vrem noi ci cum vrea soarta sa se intample. Stelele ca sa fiu mai exact:) La fel se intampla si cu marile noastre iubiri de care poate am uitat, in sensul ca nu am tinut legatura si implicit nu ne mai era in gand toata ziua. Ca de uitat nu poti sa spui ca poti sa uiti o mare iubire ca de aceea se si numeste MARE. Aici intra si viitoarele foste mari iubiri de care stim cu siguranta ca ceva o sa se intample si stelele o sa faca sa nu mai fie nici mari nici iubiri. Ar mai fi si vorba de pasiuni de care nu mai poti sa scapi, de indragosteli care stii ca nu o sa se transforme in mari iubiri, dar parca le traiesti la aceeasi intensitate si daca nu sunt reallizabile. Unii pot spune ca nu poate sa iti fie dor de ceva de care nu ai avut parte, dar daca in fiecare zi treci pe langa o cladire si intr-o zi ea e daramata, poti sa fi sigur ca o sa iti fie dor de ea macar ca iti tinea umbra pentru 10 secunde cand treceai pe langa ea. Sau la fel daca in fiecare zi treci prin acelasi loc iar acolo trece o gagica cu care faceti schimburi de priviri pasionale de exemplu, in momentul cand tu nu mai treci pe acolo o zi automat iti este dor, doar de o privire. Imi aduc aminte acum de filmele americane in care arata personajul principal care merge singur pe o strada pustie, de Craciun, cand afara ninge si trece "accidental" pe langa o casa care are sufrageria cu geamul la strada neaparat, iar in sufragerie se vede o familie fericita care tocmai atunci deschide cadourile de sub brad si se imbratieaza si se pupa de bucurie ca sunt impreuna. Tot timpul se intampla asa cand un necunoscut din mijlocul strazii da drumul la sarbatoarea din casa, ca doar ei nu puteau bucura si deshide cadouri decat cand necunoscutul trece pe acolo. Ma rog, ideea era ca necunoscutul trece si ii e dor si lui de ce vede pe acolo dar am deviat de la subiect ca americanii stiu cum faca sarbatorile si cum sa le strice cu faze dinastea:) mai jos e un filmulet care zice clar ca poate sa iti fie dor de ceva ce nu ai avut niciodata si cum sa faci tot posibilul sa ai acel ceva chiar daca pare imposibil si pe langa ca poti sa reusesti mai poti si sa traiesti sentimentele respective la maxim:)
Daca tot sunt aici...
Ghici cine s-a intors? Oricum nu imi prea plac mie ghicitorile pentru ca timpul petrecut pentru rezolvarea ei, ii cam ia toata distractia din raspuns. Asa ca nu o spun ghicitori pentru ca nu vreau ca lumea sa nu se distreze. Asa in general, nu aici ca doar nu sunt furnizor de distractie. Pentru asta exista altcineva care mai fac si bani pe tema asta. Asta chiar e un lucru care l-as face si din spusele unora chiar poate as face vreun banut. Eu m-am intors din concediu, da sunt bine sa le raspund unor "comentatori":) care m-au intrebat daca am de gand sa renunt la blog de nu am mai scris de o perioada cam mare de vreme. M-am intors. Nu stiu la cine, nu stiu la ce, ca doar nu am stat foarte mult in concediu fizic. Psihic sau spiritual nu se poate spune ca nu am stat mult. Spiritual am stat cate 3-4 zile pentru fiecare ziulica fizica. Am fost undeva unde dupa prima zi puteam sa plec acasa pentru ca, asa cum scrie pe telefonul lui Daddy dupa ce se incarca bateria, si anume "Baterie incarcata, va rugam decuplati telefonul de la curent pentru a economisi curentul", asa si eu. O zi, bateria incarcata. A doua zi? Alta baterie. Nu mai vorbesc de a treia, a patra sau a cincea zi petrecuta in concediu. Daca e sa o iau asa pe baterii, daca pentru un an de lucru continuu pot sa spun sincer ca o zi a facut minunea sa nu mai fiu obosit, ce ma fac cu celalalte baterii? Le tin pentru zile negre si innorate si furtunoase. Am fost in concediu in o tarisoara numita de unii regat, o tara care nu produce nimic pentru lumea asta. Tot ce face ea este sa traiasca din turism. Ca si unul dintre marile vise a Elenei Udrea...Asta e Austria. O tara superba, cu locuri superbe dar nu mai frumoasa ca Romania. Nici de departe. Dar in Austria poti sa mergi sa o vezi. La pas, cu masina, cu bicicleta, cu elicopterul. Totul este promovat la maxim, este taxat pe masura si este ingrijit. Crede cineva ca ei sunt mai civilizati decat noi? Nicidecum. Tot asa arunca chestii pe jos. Tot asa nu au grija de nimic. Dar intervine ceva. Intervine ceea ce eu numesc "efectul pinguin".Toata lumea stie pinguinul din frigider care atunci cand deschizi frigiderul el deschide lumina sa vezi ce e inauntru, iar cand tu inchizi frigiderul el inchide lumina sa nu ramana aprinsa tot timpul. Ei bine efectul pinguin in Austria exista. Nu ma refer doar la lumina aici. Tot timpul este cineva care vine sa stranga dupa altcineva. Dar nu maine, nu poimaine. Acum. Acum s-a aprins ai deschis usa la frigider? Acum am aprins lumina. Mai exista amenzi foarte mari pentru orice si frica sa nu te toarne vreun vecin sau trecator care te vede ca ai de gand sau chiar calci pe bec. Pe becu ce trebuie aprins cand deschizi frigiderul. Si asa ei au cel mai mare munte DIN AUSTRIA (nu din lume, nu din Europa, nu de nicunde), cea mai mare cascada DIN AUSTRIA, singurul oras DIN AUSTRIA care il cheama asa sau pe dincolo, orice orice e unica si e promovata. E ca si "cel mai tare din parcare cu parcarea goala". Dar ei sunt mandrii de asta. Si eu unu care sunt asa de turist ca nimeni altu crede chestiile astea. Si mai da si bani pe ele. Eu si milioanele de altii care fac acelasi lucru. Si le merge la oameni treaba? Clar. Noi plecam cu un oarecare gust amar ca si noi am putea face asta si ca in loc sa imi ceara taxa pe un pod aruncat in mijlocul distantei intre Giurgiu si Ruse, ar putea sa investeasca un banut sa amenajeze una alta prin tara asta si sa isi scoata banii inzecit. Ca cine nu ar vrea sa vina sa vada toate lucrurile ce le avem de aratat? Tot timpul cand m-am intors de pe meleaguri straine si sunt convins ca nu sunt singurul, discutia de la intoarcere este pe tema "de ce nu se poate si la noi asa?". Nu mai are rost sa intru in tema asta, cu toate ca am spus ca nu o sa mai intru ca oricum nu are nici un rost. Dar cand ma gandesc ca a noastra blonda are idei dinastea si e luata la suturi ce mai spun. Adevarul e ca si ea promoveaza Mamaia si ea merge in concediu la Ibiza. Dar asta e tara in care traim si nu avem ce sa facem pe tema asta. Oricum, pot sa ma mandresc, sau nu, ca am fost cu masina la o inaltime cu 32m mai sus decat Varful Moldoveanu, cel mai inalt varf din Romania. In pantaloni scurti si ochelari de soare si cu posetuta din dotare. Atat. Mai pot sa ma mandresc ca am vazut pentru prima oara in viata mea un elicopter care zboara foarte foarte sus, dar mult sub mine. Ar mai fi cea mai lunga lunga cascada din Europa macar, de aproape 400m, cascada vazuta in perioada din an in care are cel mai mare debit din an. Cu ce altceva ma mai mandresc? Ma mandresc de alegerea facuta a concediului. Cam atat sa nu imi sara in cap ultranationalistii. Da vadime, de tine vorbesc:) Mai jos este cascada de care va vorbeam filmata de subsemnatul si postata pe youtube sa vada lumea si sa se incarce mai repede aici pe site:)
vacanta........
Sunt deja plecat cu gandul de o saptamana si in sfarsit azi imi iau talpaşiţa si parasesc melagurile serviciului, casei si cartierului pentru o saptamana doar, dar cred eu ca deajuns pentru a putea sa imi reincarc bateriile pentru a lua-o de la capat. O sa plec cu gandul la multe, multe persoane, multe chestii de facut, multe promisiuni, multe multe altele. Pe care oricum nu le realizam sau rezolvam in perioada asta in care nu o sa fiu aici sa le tratez. Asa ca o perioada nu o sa mai fiu nici aici nici acolo, o sa fiu in lumea mea. Pacat de cei care se gandesc ca fac un prea mare caz de un concediu, cei care nu stiu ce si cum sa faca in concediu si cum sa se bucure de el. Trist:) pentru ei. Cam atat. Vacanta placuta mie si celor care o sa intre in viitorul apropiat, asta daca nu sunteti deja acolo.
Când nu stii şi nici nu te interesează...
Clar le știu pe toate doar ca nu imi amintesc de ele în același timp.. Mi se potrivește de minune această zicala, vorba înțeleaptă găsită și spusa pe cine știe unde și de cine știe cine, probabil nu din aceeași loc amândoi..(Sau amândouă?) Nici locația nici personajul. Asa am impresia ca a fost spusa de vreun turist rătăcit printr-o cine știe ce țară însorită, poate chiar prin Grecia. Un turist care probabil nu a vrut sa accepte oarece indicații prețioase și clar a fost un bărbat, că doar așa sunt ei, nu accepta indicații sa ajungă undeva cum fac femeile, dar tot ajung în același timp cu femeile care cer indicații, recuperând la timpul de parcare. Nu e vorba în titlu de nesimțiții care fac una alta prin oraș, de la tăiat fața prin trafic, sau sa arunce cine știe ce ambalaje pe jos sau sa rupă florile, sau sa pună gunoi menajer în tomberonul de reciclabile sa pută prin casa scării, sau sa arunce praful din făraș direct pe geam, chiar dacă stau la etajul 4. NU. Nu de ei este vorba. O gagica semi-măritata, nu cu mine, ca doar nu ii spuneam gagica și eu nu sunt semi însurat, îmi spunea ca admira la mine ca pot sa fiu indiferent în anumite situații de stres de probleme, doar ca în sensul bun al cuvântului, dacă și există unul. Admiră ca nu ma stresez imediat și ca gândesc la rece problema. Eu desigur am luat-o in serios și pe lângă faptul ca am acceptat acest sens pozitiv, am început sa ma gândesc în trecut la cum am reacționat in anumite situații de asa zis stres și am cam văzut ca are ceva dreptate, sau sâmbure de adevăr. Cu toate ca nu toți sâmburii sunt mâncabili, am luat partea pozitiva și din chestia asta. Au existat multe probleme create sau nu de mine, la care reacția celor din jur chiar mi s-a părut exagerata și ma gândeam dacă oamenii ăștia chiar nu au alte probleme? Chiar li se pare ca o problema care putea fi reparata în timpul când s-a creat scandalul aferent descoperirii problemei, este chiar asa de importanta încât sa ii acordam atâta atenție? Acum moda celor care au treaba foarte mult cu mailul la lucru, știu foarte bine ce înseamna sa trimiți mailuri cu cine știe ce Gheorghe "în copie". Pentru cei ce nu au de lucru mult cu mailul la lucru acest lucru înseamna ca dacă e Ghiță ala în copie, totul se întâmpla mai repede. Dacă trimiți o dedicație la radio cu Ghiţă ăla in copie, nu îți mai aștepți rândul sa iți vina melodia și sa îți bucuri gagica. Ei bine nu. Când trimit mail cu Ghiță în copie la radio ca o vreau pe britney spears la un post de muzica rock, se va auzi britney spears imediat după ce s-a intrerupt vreun hit a celor de la Metallica. Sau chiar în timpul știrilor despre Cristi Minculescu care se întoarce sa concerteze după operație, unde altundeva decât la Șimleu Silvaniei. Cum? Nimeni nu știe ce e aia? Ei bine ați fi aflat dacă nu trimiteam eu mail cu Ghiţă în copie în mijlocul știrilor. Încep și eu cu "viata e prea scurta sa iți bați capul cu ea", ca doar nu are rost sa te agiți pentru naiba știe ce dacă chiar nu merita cu adevărat. Hai sa fim serioși. La fel ca și cei din melodia asta foarte faina, care parca e varianta franceza la "So ein tag so wuenderschoen wie heute" despre care sigur voi vorbi într-o postare viitoare când ma întorc din concediu. Din Austria, ca doar de aia am și început sa scriu în germană. Când iar ma voi întoarce asa cum am zis și altădată, o sa am o perioada în care o sa fiu iar entuziasmat de tot ce vad în afara tarii, nu o sa îmi placă foarte mult ce o sa vad și tot ce este aici, în România, iar tot ce va putea fi comparat, va fi comparat. Da. Pentru prima oara în viata mea, mi-am dat singur copy paste.
Cam cald al meu şer....
Cine nu poate sa fie fericit cand se gandeste in minute si chiar secunde, adica eu, la momentul concediului? Stati linistiti, exista persoane care nu fac asa de mare caz. Se intampla de multe ori sa te lasi dus de val chiar de persoanele din jur care uneori parca numara mai atent decat tine acele secunde. Unele chiar se bucura pentru tine, altele din o oarecare invidie neexplicabila pentru ca nu merg nici in acelasi loc nici cu aceiasi bani, dar daca pot sa fie invidioase de ce nu. Si ma rog, toate aceste persoane care se si bucura pentru tine si nu, te imbie la vacanta, la spiritul de libertate pe care il capeti cand esti departe de servici, cu toate ca esti platit. Cred ca intr-o mica masura e si satisfactia asta de a stii ca mergi undeva, pierzi vremea ca doar de aceea te duci, dar totusi cand te intorci din concediu vine salariul. Ce poate fi mai placut decat sa vii de undeva, unde o data, maxim doua ori, stii ca nu prea ai limita de cheltuiala si ca nimeni si nimic nu iti spune ce sa faci, cum sa faci si asa mai departe. Nu prea poti sa ai limita foarta stricta de chelutiala atunci cand, pe perioada verii daca stii unde mergi mai si prinzi vreo mare reducere care in alte tari chiar exista si nu este doar una imaginara pusa pe raft doar pentru a scapa de marfa. O vacanta reusita o face si anturajul. Aici intervin normal si persoanele cu care mergi, pe care te poti baza ca nu te lasa in tari straine cine stie pe unde, persoane cu care poti sa te ratacesti impreuna sau chiar sa ajungi acolo unde vrei la timp si fara devieri. A fost o perioada destul de aiurea din punct de vedere al speech-ului care il avea Busu zi de zi, un speech plin de stropi de ploaie, avertismente colorate care tineau cate o zi jumate pana la o anumita ora foarte fixa. Mi se pare absurd sa nu fi in stare sa zici vremea ca lumea pe toata ziua ce urmeaza dar sa spui ca avertismentele colorate au de gand sa tina, foarte oficial, pana "luni la ora 12 jumate". Inseamna ca la fix ne intalnim la strand numa bine dupa ploaie, apa e mai curata, sezlongurile sunt libere, ai de unde sa iti alegi locul potrivit sa ai o panorama de invidiat si piscina sa fie destul de nepopulata incat sa nu dai cap in cap cand vrei sa te balacesti. Adica sa fie "nebuneala" cum ziceau niste mitici la mare. Urmeaza canicula, asa zicea cel putin mitraliera-esca zilele astea la stiri, numa bine moment de plecat in concediu, nu neaparat la mare, in cazul meu. O sa am grija sa imi notez bine parolele de la comp ca sunt destul de multe, pentru a putea sa ma intorc linistit inapoi la lucru, la apa de la bidon si la clima atat de hulita de lume. Lumea care nu o are. Oricum se termina si concediul asta, dar avem timp sa urmeze si celalalt. Si asa mai departe. O sa am o perioada in care o sa fiu iar entuziasmat de tot ce vad in afara tarii, nu o sa imi placa foarte mult ce o sa vad si tot ce este aici, in Romania, iar tot ce va putea fi comparat, va fi comparat. Tot atunci o sa inceapa toata lumea discutiile politice despre ceea ce poate fi facut si ceea ce inca nu s-a facut si se vor cauta atent toate necunoscutele cu toate ca stim deja faptasii. Clar cei din guvern, bla bla bla.
Aceeasi faţă......(2)
11 iulie 2009
O astfel de privire a avut-o tot un detinut care povestea ca daca un gardian se uita la el urat nu are ce sa faca decat sa il omoare, ca astfel de comportament nu este acceptat la el in celula. In principiu iti inchipui ca in filmele cu si despre inchisori cam totul este exagerat si ca povestile sunt inventate de regizorii geniali care dau viata unor povesti extrardinare. Cand de fapt ei tot ce trebuie sa faca este sa faca o vizita in orice astfel de inhisoare si are povesti pentru vreo 2-3 serii de seriale sau macar vreo 10-15 episoade. Stiu ca mergeam pe strada inspre servici si ne-am intersectat cu o creatura pentru care a trebuit sa schimb sensul de mers si banda de circulatie fara sa ma gandesc sa ma asigur. Nu pot sa spun ca se vedea de la o posta ca era dement omul, dar sincer nici nu am vrut sa ajung din cauza lui sa intru in mai multe cutii postale, sau sa trec granita ca si un emokid, si-anume in mai multe pungi de plastic. Nici eu nu sunt un expert in a da o prima impresie pozitiva. Sunt perceput ca avand la prima vedere, adica cu un ochi inchis a celui ce ma examineaza prima oara, nefiind o fire sociabila, chiar dincontra. Nu stiu de ce, dar cam stiu ca uneori imi uit nasul de clovn acasa, mai ales cand merg in locuri noi. Si avand costumul intreg de clovn pe mine tot timpul, trebuie sa recunosc ca nu se potriveste fara nasuc, pentru ca e cam ca si o masina cu o roata lipsa. Cand eram in liceu, mergeam la sora-mea la faculta in laboratorul de informatica sa pierd vremea pe net si avand faţa respectiva ma si credea lumea ca sunt de la facultate. Dar aici am vrut sa ajung, ci la faptul ca acolo venea o studenta foarte foarte frumoasa. La una dintre datile cand am fost la ora de net, ea s-a asezat langa mine in stanga si prietena ei in dreapta mea. La un moment dat, i-a cerut prietenei ei ceva, eu nemaiauzind-o vorbind pana atunci ca doar in laborator trebuia sa fie linsite, de parca se speriau ca pestii megabiţii de internet si nu mai puteai sa ii pescuiesti. In momentul cand a deschis gura nu va pot explica pe unde am vrut sa ies, pe unde am vrut sa ma arunc in monitor numasa nu o mai aud. Sincer nu mai pot reproduce ceea ce a putut sa spuna, dialectul de undeva din capatul sarac al bucurestiului, combinat cu un accent de care poate fi mai rau al limbii romane, adaugand cireasa de pe tort si anume p*** mea si p*** mea, aduse direct din crescatoria personala de la marginea orasului. Cam atat atunci cu orele de net gratis pentru o perioada. Prima impresie a fost instantaneu spulberata si macar de-ar fi singura/ singurul care sa isi sape singur o groapa direct cu excavatorul in care sa se arunce fara sa mai clipeasca. O impresie gresita poate fi rea pe nedrept, dar si buna tot de atatea ori. Acei mici judecatori de curte suprema "care este" peste tot si care judeca fara "sa gandeste", faceti-o totusi un pic mai elaborat daca oricum aveti de gand sa o faceti. Desigur ca si de mine este vorba in aceasta situatie:)
Ce faţă ai... (1)
10 iulie 2009
E vorba de prima impresie care o faci oriunde, oricum. Ca e vorba de intalnirea cu primii tai vecini cand te muti intr-un bloc (bine daca ai norocul sa te muti intr-un bloc de 10 etaje, Dumnezeu cu mila pt tine prima impresie). Poate fi vorba de orice imrejurar, chiar cand mergi pe strada e prima intalnire cu fiecare om pe langa care treci. Prima aia impresie o sa fie un subiect de discutie pentru acel cineva pe langa care ai trecut. Si in trafic si peste tot. Auzi tot felul de chestii cum ar fi "uite la aia cum a intrat in intersectie", "uite la ala cum s-o imbracat", "uite la aia ca i se vad chilotii prin rochie" si asa mai departe. Oamenii aia raman in intersectie, sau in fata blocului cu prima catalogare, iar daca acea catalogare nu e una pozitiva, "no pai" o sa aiba o viata grea cu tine. Cel mai fain e cand faci o prima catalogare de gen masculin la o femeie, sau o intrebi in ce luna e si de fapt nu e insarcinata. Avantajul primei impresii este ca nu ai martori la ea. O faci acolo tu si cu tine, iar daca esti destul de destept sa o zici si audientei generale fara sa bagi un avertisment in prealabil, nu mai e vina sortii. Sau de fapt ajungi sa zici "asta-i soarta..." asa ca poate e ea de vina. Desteptaciunea asta de a spune prima impresie si in direct fata in fata se numeste scapatul porumbelului,iar daca nu stiti cum se face o sa va explic candva, ca se pare ca sunt expert in domeniu. Deci prin simpla analogie sunt destept. Dar cei care isi fac o impresie gresita despre mine nu isi dau seama, ca doar sunt niste prosti. Ups, iar a zburat porumbelul fara aprobare de zbor. Am vazut recent un documentar despre o inchisoare de maxima siguranta (siguranta a cui?) in care erau mai multe interviuri cu diferiti detinuti (ce detineau ceva probleme cu capul) care explicau de ce si cat timp si cum au de gand sa isi petreaca mirabolanta viata in penitenciar. Multi erau sinceri explicand ca nu prea inteleg ce cauta acolo ca ei nu sunt violenti si chiar ii rugau pe cei ce faceau reportajul sa verifice asta. Unul explica de cele "doar 33 de crime", toate intr-o saptamana, dar in rest nu e violent. In afara, normal dealtfel, de putinele 22 de ori cand a batut gardienii prin inchisoare. Nu cele 33 de crime si 22 de atacuri la persoane te marcheaza, ci privirea, normala de la departare, pe care o poate avea un astfel de detinut (tot de probleme marcante si nevindecate cu toate studiile de pe pamant). (to be or not to be continued)........
Lectia de istorie (2)
08 iulie 2009
Acelasi nepotel o sa ma mai intrebe din aceasta perioada de finala de la Wimbledon (poate cand o sa mai creasca) de anul acesta care a a avut, ca si set final unul dintre cele mai lungi seturi din istoria turneului, care a durat o ora jumate doar setul final, terminat cu 16 la 14 pentru Federer si pana si ultimul set a fost castigat dar cu un minim avantaj. Nu sunt un fan al tenisului dar cand am ocazia sa particip la scrierea istoriei de ce nu as face si o sesiune de tenis? Nu a fost cine stie ce, dar mi-a placut foarte mult, printre altele, cum au fost puse nevestele celor doi in aceeasi loja la un scaun distanta una de alta, iar operatorul astepta parca prin filmarea lor continua, o paruiala care sa fie la nivelul bataliei ce avea loc la firul ierbii londoneze. A fost un meci la care au participat cred ca 10 oameni normali intr-o tribuna destul de mare, in rest numai vedete si vedete, printre care si Pete Sampras care urmarea cu sufletul la gura cum i se duce prin fata la o viteza de peste 240km/h al unei serve a lui Federer, un record de care tinea cu dintii si cu ochelarii americani de soare pe nas. La un pol total opus intr-o tribuna din Madrid, pe un stadion numit speranta, speranta de a castiga in sfarsit un titlu, un nou titlu de fapt, au fost cei 80 si ceva de mii de oameni care au venit si au mai si dat bani sa il vada pe copilul Cristiano Ronaldo care avea de gand sa vina sa faca show din propria prezentare la Real Madrid. Un club care a dat 90 si ceva de milioane de euro pe el intr-un moment de mare mare criza mondiala si acelasi club care il plateste cu 25 de euro pe minut timp de cativa ani de acum incolo. Cum sa nu fie un copil la cativa ani, un arogant si ingamfat cand doar la venirea lui la unul din cele mai mari cluburi din lume 80 de mii de oameni sunt la picioarele lui? Real Madrid a spus ca pe acest moment de criza, va da de putine ori, foarte multi bani, dar doar pe ceva foarte bun. Poate asa o fi. Dar eu inca ma gandesc cati eurocenti fac pe minut si daca ajung sa fac vreun eurocent, sau ma opresc la doar cativa banuti. Romanesti dealtfel. Dar nu asta conteaza ca nu il vad in stare sa faca ce fac eu pentru acesti banuti. Asa ca, macar sa dea goluri in continuare si sa joace bine, ca eu macar am dat ceva goluri la viata mea. Multe dintre ele si intr-o poarta de fotbal. Imi amintesc parca si acum cum imi zicea profesoara de istorie, atunci cand ma prindea pe la ore, cand eu eram pregatit foarte bine cu lectia de zi, sa nu zic lectia de zi ci sa zic ce vreau eu. Nu tu intrebari de baraj, nu tu citate sau ani de domnire. Moment care ma enerva foarte mult pentru eu imi pregateam speech-ul cu lectia din ziua aceea si era destul de greu sa trec peste el, nu cel tocit pe care il pregateam doar pentru lucrari:), moment in care aveam un moment de clacare, dar acel moment de clacare era de fapt un moment de dat search-uri prin cap, pentru celalalte speech-uri pregatite pentru alte dati. Timp in care profesoara credea ca eu voi renunta si voi avea un scaun in brate cat si unul sub mine. Dar era momentul cand vorbeam ca si reverendul de la inmormantarea lui Michael. Mult, repetand obsesiv acelasi lucru, dar spus pe diferite tonuri si cu diferite nuante. Tocmai de aia un prieten de-al meu ma pune sa ma bag in politica. Dar politica nu vrea sa se bage in mine:)
Lectia de istorie (1)
07 iulie 2009
Pot sa spun ca istoria asta am trait-o si daca o sa ma intrebe nepotelul una alta ca i se pare ciudat ceva sau neclar despre o chestie ce a avut loc atunci (adica acum) cand am trait eu, pot sa fac ca bunicii mei si sa ii explic in detaliu cam tot ce s-a intamplat, chiar daca asa de dragul discutiei si de a scoate un "uauu" de la el, sunt convins ca o sa infloresc povestile sa para mai interesante. O istorie pe termen foarte scurt, dar care totusi intra la arhive este si reintalnirea cu o parte din viitorii fosti viitorii colegi, care a decurs surprinzator de bine. Toate s-au aliniat cum trebuie, ma refer la stele evident, cat si la masinile parcate regulamentar ca sa pot trece eu pe trotuar. Toata ziua a fost un soare arzator iar cu 10 minute inainte de a ma reintalni cu ei a inceput o furtuna, urmata iar de acelasi soare, poate sa ne faca sa-l apreciem cu atat mai mult de stralucirea si caldura mult prea calda pe care ne-a oferit-o toata ziua, dar de care nu prea m-am bucurat ca am stat la clima si apa la bidon toata ziua oricum. Nu am fost prea multi, nici prea putini, a fost totusi un concert care ne-a cam asurzit dar cu atat mai mult ne-a facut sa fim mai atenti unul la celalalt si am putut chiar vorbi la telefon cu rude indepartate. Am mai descoperit anumite dorinte ascunse mai mult sau mai putin de dat pe post, dar si detalii de care unii nu stiau din trecutul nostru, detalii picante care au facut berea sa curga mai bine. Istoria a continuat in alte contexte pana la vreo 3-4 dimineata, dar asta este o cu totul alta poveste. O alta istorie de care sigur sa ii povestesc la ala micu o sa fie mult discutatul (RIP) Michael Jackson (in timp ce scriam chiar la tv i s-a pronuntat numele). Am crescut cu el, la fel ca si toti cei care au crescut deodata cu mine in acesti ani, vreo cativa zeci de ani pana la urma. Imi amintesc ca taica-miu a fost in delegatie la Bucuresti fix cand a fost concertul lui si clar am primit poster si mai cine stie ce cu el. Recent am revazut concertul lui de atunci si inca sunt surprins de cum a aratat si de cata lume a putut fi prezenta intr-o tara macinata de nici nu mai zic ce si nici macar cat timp. Din pacate pe tv este acum o imagine mincinoasa a tuturor celor care il plang acum dar il huleau acum cateva zile cand inca repeta pe o scena pentru unul din cele 50 de concerte ce avea sa le tina. Zicea cineva ca lui Michael nu i se poate imita vocea, ca nu exista sa fie persoane care sa cante cumva similar cu el care sa te puna pe ganduri daca e el sau nu, cum e la Elvis de exemplu. Muzica lui nu poate fi reala decat cu el. De uitat nu pot sa ma uit pe posturile romanesti ca sunt foarte penibile si arata in prim plan nu ceremonia de inmormantare a lui, ci pe loredana si mitraliera esca cum varsa lacrimi de crocodil. La toti ni-i dor de el dar sa facem inca rating pe spatele lui mi se pare scarbos. Am aflat printre altele ca m-am nascut intr-un an in care s-a desfasurat o editie a jocurilor olimpice de vara, dar daca stau bine sa ma gandesc nu e cine stie atat timp cat toata lumea care se naste in ani pari, se naste intr-un an de competitie sportiva. Dar totusi nu multi s-au mai nascut cand au fost olimpiadele care s-au defasurat in acelasi stat in care are loc inmormantarea lui Michael Jackson. Cam atat cu el ca deja ma intind.
Cum sa agati o gagica:)
Pentru inceput nu o sa zic ca sa nu credeti ca ati gasit o solutie rapida asa din primul paragraf. Poate nici nu o sa zic daca nu se citeste tot si pana la capat. Pentru prima oara nu scriu de acasa sau de pe un laptop imaginar, ci de la lucru. Loc de unde poate nu o sa mai am ocazia sa scriu ca cine stie cand se poate lua curentul si raman cu postarea pe jumatate:) Oricum tin sa mentionez ca termenul de gagica este unanim acceptat in comunitate deci nu se poate zice ca sunt misogin intr-un fel sau altul prin folosirea acestui termen. O prietena foarte buna de-a mea "mi-a atras atentia" o data si de atunci sunt foarte atent cand si cum si de ce as folosi acest termen.. vorba ceea: doar cu cine "ai cu cine" ca altfel...de la lucru scriu si am pus asa cum am invatat de pe youtube, literele foarte mici, ca sa nu se poata vedea daca scriu pentru lucru sau in interes personal si chiar pentru a nu se vedea in general ce scriu ca cine stie cine vrea sa imi citeasca prostiile:D oricum se mai plimba prin birou colegi care vorbesc singuri avand impresia ca socializeaaza:) asta e termenul invatat de mine cand am fost intr-o excursie low budget cu clasa pana la buzias unde am invatat ca trebuie sa socializez la lucru ca sa aiba de unde porni vreo barfa doua, ca altfel de unde taica sa scoti vreo barfa. Clar s-a prins lumea ca nu am de gand sa scriu ceva despre vreo gagica sau cum sa o agati, ca asta trebuie sa afli pe pielea ta:D cam atat legatura dintre titlu si postare... niciuna dar am vazut ca la cancan merge sa scrii un titlu si sanu vorbesti nimic despre el. Nu ca m-as uita la pozele din cancan ca acolo nu ai ce citi, ca efectiv nu exista text parca, dar unul dintre colegii mei are websitu ca si homepage si ma mai intalnesc atunci cu pozele de acolo. revin la titlu si ma gandesc cat de urat suna ce am scris, ce sa mai zic cum arata.. puteam sa scriu cu litere mari macar sau sa pun diacrtice. E ora 4 sau o mie sase sute cum zic militarii si mai sunt cateva ore pana cand o sa ma intalnesc cu fostii viitori colegi de liceu, dragi mie dealtfel, cu care nu m-am mai vazut de mult. Sunt curios langa ce bisericuta o sa nimeresc si ce scuza o sa inventez iar sa schimb religia cand o sa ma intorc de la baie dupa a 3-a bere. e vineri si coincide cu vechea "beer friday" care s-a stins dintr-un motiv sau altul.... ma gandesc numa la casa in acest moment ca ma tot gandesc ca nu am de lucru si poate mai bine stateam sa dorm acasa sa fiu fresh diseara si fac impresie buna...la chelneritele care sper sa nu umfle nota ca vede ca suntem mai multi la masa. Asa cum am promis nu am pomenit nimic despre cum sa agati o gagica. Si cum zicea cineva sa raspund la o intrebare "de ce?". Ei bine "pentru ca nu. Punct."
Viitorii fosti colegi
28 iunie 2009
In viata cunosti foarte multi oameni si ca in reclama de la o bere, doar cu cativa iesi la o bere si i-ai suna in miez de noapte (aici se exclud telefoanele date la betie). Exista obiceiuri nedemodate de sute de ani in care ne tot intalnim cu "fostii" orice. Fostii colegi de liceu, de facultate, de master, de actual lucru, de primul lucru, de al doilea lucru, de joaca la prima groapa de nisip, de mers si stat la aceeasi coada la buticul de paine de cartier cu toate ca mai sunt 100 de locuri de cumparat paine dupa colt. Dar te poti intalni pur si simplu cu ei? Ei bine nu. NU se poate sa fiti toti impreuna la reintalnirea respectiva, ca de fapt niciodata nu ati fost impreuna. In primul rand ca va adunati greu, nimeni nu are timp, mai bine face ciclul birou-pat, birou-pat, birou-pat fara vitamine, mai bine se uita acasa la berbecali cum se scarpina la bodyguarzi, ca doar ce ai de vorbit cu fostii tai orice? Totul porneste de la asezarea in banca la bisericutele de la tigara, de la materiile comune avute la drumul spre casa, asa ca nu prea ati fost impreuna niciodata. Deci implicit daca se va merge la o reintalnire tot langa x sigur vei sta si nu te vei apropia de y. Exista motivul normal de nepasare si de neinteres fata de y, dar o data cu trecerea timpului parca vezi ca tare prost ai fost ca nu ai vorbit si cu acea persoana. Daca aveti interese comune, daca va place acelasi lucru, daca iesea cine stie ce prietenie frumoasa din asta? Dar acum te gandesti ca e prea tarziu si ca nu ai cum sa vorbesti prea mult ca doar ce o sa zica x despre asta? Cu toate ca si x are y-ul lui cu care poate nu vorbeste din cauza mea. Nemotivat dealtfel. O sa am saptamanile care vin doua astfel de intalniri cu doua variante diferite de fosti. O sa vedem ce iasa. Asezarea pe teren, discutiile doar cu x-ii fiecaruia si asa mai departe. Cu toate ca o data cu trecerea timpului ar trebui sa ne mai desteptam, nu prea se aplica peste tot.
Imi amintesc ca o data la primul meu job am prins un party de un an al firmei. Si toti eram necunoscuti, dar am stat de la 8-9 pana la 3-4 noaptea si am ras si ne-am distrat incredibil de bine, doar pentru faptul ca eram acolo si stiam ca apartinem aceluiasi loc si macar asta avem in comun. Nu am prea prins ceva de genu de mult mult timp. Poate o sa urmeze. Poate nu. Dar speranta e acolo, in pod, impreuna cu multumirile si strangerile de mana primite de-a lungul timpului.
Filmele sfarsitului filmului
24 iunie 2009
Cum de nu ne putem uita la un film de cateva ori bune, dar nu avem rabdare sa ascultam o melodie pana la capat chiar daca poate ne place? O melodie nu ajunge hit decat daca o asculti difuzata la radio de mii si mii de ori. Prima reactie la o melodie poate fi negativa, dar daca ai puterea sa asculti radioul zi de zi, observi pe langa faptul ca multe posturi au acelasi playlist, ca o parere se poate modifica, o data cu mama invataturii. M-am uitat recent la un film, poate chiar a 5-a sau a 6-a oara. Stiam ideea sfarsitului dar nu puteam sa imi amintesc scenele de final. L-am avut si pe dvd, l-am vazut si atunci, dar totusi nimic nu ma putea sa ma faca sa imi amintesc ce se intampla inainte de generic. M-am uitat la filmul asta sa reusesc sa imi amintesc finalul, sperand ca o data cu trecerea timpului o sa imi pot aminti finalul. Dar nimic. Pana nu am ajuns acolo nu am reusit sa imi amintesc nicicum nimic. Am avut rabdare sa ma uit dar totusi inca ma intreb ce s-a intamplat. Poate sa spuna lumea ca am inceput sa uit asa la un sfert de secol de cand "m-am uimit pe mine ca m-am nascut si nu am mai vorbit un an jumate". Dar nu e chiar asa. Sunt alte zeci de filme si seriale la care m-am uitat ba de drag, ba de plictiseala. Iar la acestea mi-am amitit chiar fiecare scena si mai si radeam la scenele vazute deja, de parca ar fi ceva nou. Motivele mai ascunse pentru care cineva se re-uita la un film ar putea fi ca acesta le aminteste de ceva anume, de o perioada cand au vazut prima oara filmul, sau cu cine l-au vazut. Chiar daca te plictiseste groaznic, tot te uiti daca nu mai stii sfarsitul. Filmele la care nu iti amintesti finalul pot fi filmele pentru care sfarsitul a fost unul foarte ciudat, interesant, cu totul neasteptat. Acele finaluri care poate pur si simplu te socheaza. Un final care te pot face sa te gandesti ca si tu ai putea fi in papucii personajelor.
Mac, Mac-Mac
21 iunie 2009
Nu de Mecu din centru sau cel de la stadion plin ochi în miez de noapte e vorba...avem un eveniment şi avem ca şi anul trecut ploaie şi vreme nu tocmai de plimbare. Dar se pare că nu depinde nimic de vreme atâta timp cât există un motiv. O cursă a răţuştelor pe Bega. Atât e nevoie ca oamenii să iasă din casă, ca bunicile să îşi scoată copii la plimbare, ca soţii să îşi scoată nevestele la plimbare, ca piţipoancele să îşi scoată cocalarii la aer altul decât la bambuu-ul local şi să îi pună sa le fure din apă o răţuscă, că doar le-o fost scump să îşi cumpere una cu 5lei.... Păcat că Bega nu e chiar navigabilă nici pentru nişte răţuşte de plastic, care au nevoie de pompieri să înveţe să înoate(da, se scrie cu un N) ca să nu se oprească în plăntuţele de la mal. Au fost vreo 6mii de răţuşte şi în principiu destul de mulţi oameni ca să le urmarească, pentru că o condiţie pentru a participa la cursă şi să îţi ridici premiul, a fost să fii prezent şi oricine a participat, a trebuit sa fie prezent... oricum 2 maluri pline ochi de oameni care aveau umbrelele în stand-by, ca şi gândurile la mia de euroi pusă la bătaie pentru răţuşca cea mai rapidă. Ciudat e că nu s-a dat nimic gratis, poate în afară de baloane la copii, dar totuşi înainte, în timpul şi chiar după cursă, malul Begăi a fost populat ca un bulivar adevărat de demult, ce tot vedem în pozele sepia.
Trei zile la rând, chiar şi într-o vineri lucrătoare. Nu e chiar ciudat că a fost plin de lume, dar nici măcar nu a venit copilu minune să ţină vreun concert. Lumea are nevoie să iasa din casă, doar că...e ciudat sa mergi "la plimbare". Nu te vede lumea, de parcă la bambuu-ul local se vede ceva pe beznă:).... S-a pierdut mult din farmecul oricărei activităţi în aer liber. N-ai cu cine ai putea zice. Sunt mulţi formatori de opinie penibili, acultaţi de cei care nu au opinii proprii, respectiv coloană vertebrală. Aceştia din urmă nu mai fac ce îi duce mintea, pentru că penibilii râd de ei. Dacă faci aia e gay, dacă faci aia eşti penibil. Aşa s-a ajuns şi te trezesti că nu mai ai cu cine să faci chestii, chestii normale. Dar până la urmă de ce ai vrea să faci "chestii" cu nişte persoane cocoşate (fără coloană...). Imi tot aduc aminte cum de demult, era plin de lume peste tot, nu stătea nimeni în casa şi in momentul când ieşea o rază de soare toată lumea mişuna pe strazi. Prin centru, printre blocuri, prin parcuri. Am cam ajuns să ne gândim, că dacă o zi nu suntem la curent cu tot ce spune berbecali şi despre vreo 2 violuri în cine ştie ce cucuieţi din cine ştie ce deal, să credem că ne-am detaşat de lume, să ne simţim relaxaţi. Am avut mai multe "chestii" în acest weekend decât alte weekenduri din lunile precedente. "Chestii" care mi-au umplut timpul şi implicit mi s-a părut că o zi a durat cât alte 2-3 normale şi stricate de cocoşaţi. Şi parcă mi-am încărcat bateriile. Aşa o fi oare? Noroc cu răţuştele care ne scot la aer...chiar daca ele sunt la apa...
Poli....
13 iunie 2009
A fost acum ori niciodata sa zicem..... A fost o sansa cred ca unica cel putin pentru istoria moderna a echipei POLI sa faca eventul. Ei bine de ce sa faca asta? De ce sa se bucure minim 30-40de mii oameni in Timisoara si cine stie cati altii in Timisoara si din diaspora. Se tot zicea ca echipa să isi primeasca punctele inapoi că pe teren le-a castigat si că nu trebuie să se tina cont de jenibilitatile rapidistului de Timisoara. Dar atunci de ce nu i-a lăsat sa câştige cel putin incă un meci si sa facă inca un egal numa bine "să fie bine".
Exista multe scuze, presupuneri calcule. De ce a plecat Uhrin si Balint? De ce nu am castigat cu Dinamo si Urziceni si de ce am pierdut meciul ala la inceput cu 3 la zero. La final s-a vazut ca doar 3 puncte ne despart de campionat si 90 de minute de cupa. Chiar trebuia sa defileze Poli in campionat? NU. Am ajuns la acel nivel, partial penibil, de a crede ca orice meci pierdut e vandut. Am ajuns sa credem ca daca am pierdut un meci in prima jumatate a campionatului cu echipa X, clar in a doua parte a campionatului noi vom castiga, ca un favor. Ei bine nu e asa. Nu prea avem echipa, avem ceva jucatori care stiu sa dea in minge dar o echipa mai putin. Avem cei mai tari suporteri? CLAR. Cantam la 3-0 in finala cupei cand mai sunt 10 minute? Da. Sunt atatea intrebari cu raspuns sigur. La celalalte intrebari nu exista raspuns, pentru ele exista mastercard:)) De ce am castigat meciul ala cu dinamo in cupa la scorul ala? De ce isi bate joc rapidistu de Timisoara, de Timisoara nevrând să castige nimic? De ce au intrat suporterii timisoreni pe teren chiar la sfarsitul meciului de cupă? Măcar de ar fi inscris huliganul ala ca sa se vada ca efectiv suntem al 13-a jucător intr-o zi de 13 si ca nu renuntam nici in utlimul moment. Iti vine sa nu te mai duci la meci din cauza asta. Iti vine sa te gandesti ca o sa ajungem ca stelistii sa ne cerem echipa inapoi. Vrei sa mai mergi la meci ca doar vrei sa iti sustii echipa. Mie imi este dor de AEK, cand stiam ca uneori o sa castigam si uneori o sa pierdem. Stiam ca eram ca si mieii la taiat cand venea o echipa mai tare. Dar ne sustineam echipa neconditionat si nu existau scandari de ura, doar poate pentru sandu si fiica-sa:) Ma intreaba lumea de ce nu sunt in oras sa vad meciul. Pentru ce? Sa o vad cand pierde atunci cand e mai important? S-a dus eventul, s-a dus cam tot. Ramai cu ceva? Cu un gust amar. Dar si cu un fular primit cadoo pe care nu am ajuns sa il folosesc pentru ca nu am avut ocazia sa ma duc la un meci cu drag. HAI POLI!
Cel mai fain citat ever ever ever.......
12 iunie 2009
I'm not in love with her... But i think about her every day, i miss her when she's not around and i dream about us running towards each other on a beach in slow motion.. :)
Nu sunt indragostit de ea... Dar ma gandesc la ea in fiecare zi, mi-e dor de ea cand nu e prin preajma si visez cum alergam , unul spre celalalt, pe o plaja, cu incetinitorul...
O zi ca niciuna...
Azi a fost o zi in care s-au intamplat destul de multe. Am aflat ca unii prieteni ca sa vezi nu sunt chiar prieteni..am aflat ca unele persoane daca prin prostia ta incerci si faci tot posibilul sa le ajuti, cand se intoarce roata se fac de-a dreptul necunoscuti fata de tine.. am aflat ca unele fete tin neaparat sa isi strice viata pentru anumite prostii... am aflat ca poti sa faci un bine unei persoane chiar daca toti din jur considera ca ii faci de fapt un rau, acea persoana stie ca e un bine si il va trata ca atare... am aflat ca cei ce se considera colegii tai o fac doar la bine, iar cand e vreo situatie mai dificila se chinuie din toate puterile sa te faca pe tine responsabil in loc sa ajute si sa gestioneze problema in favoarea colegilor...a fost o zi in care nu am mai vrut sa vorbesc cu nimeni pentru ca mai toti ma enervau fara motiv aparent si riscam sa ma cert pentru nimik....am aflat ca Maria Dinulescu a filmat videoclipul "Peace" al trupei Depeche Mode...am mai aflat mai multe care nu prea mi-au placut, dar stiu cum sa le fac fata...
Am vazut o data de mult intr-o prezentare PP din aceea ce se plimba pe net, ca tot ce trebuie sa iei de la viata sunt lucrurile bune si sa nu cauti sa afli ce se zice rau despre tine.. super tare faza asta si de atunci cam aplic asta si din fericire imi si iasa... am aflat mai multe azi, dar o sa mai revin...
Seriale după seriale...
08 iunie 2009
Am inceput recent sa ma uit la un serial. Nu e el nou dar e tare si asta mi-a dat dupa ce am google-it "funny serial shows" sau ceva de genul. Ii spune Psych si dupa episodul pilot am dat jos primele 2 serii fara sa stau pe ganduri. Ce e interesant la el? E vorba despre un tip care a fost invatat inca de mic de tatal lui politist sa fie foarte atent la detalii la orice fel de detalii, iar astfel sa traga concluzii referitoare la acestea. Daca va mai amintiti de cele 2 mânuţe a lui Calinescu de la ProTv care dadea milioane si milioane dimineata, intreband detalii din filmele sau stirile cu o zi inainte difuzate aici. Erau intrebari de genul cat era ora pe peretele din camera unde a intrat nu stiu cine de la "Tanar si nelinistit". Sau ce broşă avea mitraliera-Esca când a prezentat stirile aseara. Ei bine personajul acestui serial ar castiga fara nicio problema toate concursurile.
Asa.... si cu abilitatile astea el incerca sa rezolve cazuri mai mult sau mai putin importante ale politiei locale, dar nu prin fapte concrete ci pretinzând ca e medium si ca el viseaza tot ce spune (exemplu: daca te vede ca ai par de pisica pe haina, in loc sa te intrebe daca ăla e păr de pisică, el te va intreba de ce ai lasat-o singura pe pisica acasa). Oricum el se baga in seama cu politia locala si astfel prinde unele elemente de care se prinde si cand rezolva cazul, se face pe mediumul si incepe cu niste viziuni inventate numa bine sa se muleze pe faptele reale incaât sa le dea mură-n gură la poliţai rezolvarea cazului. Ce imi place la el, pe langa situatiile comice create o data cu viziunile lui si cele ce se mai intampla si a intoarcerilor de situatie dupa ce te lasa sa crezi până la sfârşit că stii cine e vinovatul, e ca imi aminteste mult de mai celebrul serial Colombo, care facea cam acelasi lucru, numai din indicii si concluzii rezolva cazurile şi aproape tot timpul avea la sfarşit "ultima" discutie cu cel vinovat explicandu-i clar ca nu mai are scapare si ca toate probele sunt impotriva lui. Se poate şi fără urmariri, cătuşe si chestii de Hollypădure. Simplu si la obiect. E de văzut zic eu...
Politica politizată.........
07 iunie 2009
uită-te cum politica mă face să mă pun totuşi să scriu undeva unde am zis că eu nu prea aş avea ce să scriu... de ce să mergem la vot? nu am găsit sincer un motiv, dar am zis că e nevoie de o schimbare pe care in marea mea prostie se pare că am crezut că pot face ceva. Eu sunt unul, restul sunt 20 de milioane plus cei din afara care impreuna cu noi cei dinauntru zicem ca puteam face ceva. M-am dus la vot, altii nu, de fapt cred ca majoritatea cunostintelor mele nu au mers la vot. Eu am mers la vot. Cred ca sunt luat de prost. Nu de altii, care printre altele se cred mari destepti ca nu merg si se mai si lauda cu asta, ci de mine chiar. M-am dus la vot sa schimb ceva si vad rezultatele grosso modo: Piţi lu tata (nu Piţurca:) un nebun mai mult sau mai putin nebun si un cioban detinut penibil. Asta m-am dus eu sa schimb? Asta vreau eu sa vad la Bruxelles pe un scaun de europarlamentar? Se pare ca da... Oricum acolo unde va ajunge nebunu si ciobanu am verificat si se pare ca sunt totusi oarecare sanse sa nu prea fie auziti pentru ca partidul din care fac parte nu e totusi in bisericuţa care chiar face ceva pe acolo. Eu am votat un partid care e in bisericuţa respectiva si implicit m-am gândit că, din nou, o să schimb ceva...Dar ce să vezi? NU.. nu am schimbat nimic. Te gandesti cu ce te poate afecta faptul ca eu am votat sau nu sa aleg europarlamentarii? Stiti legile alea noi care apar? Alea de care zice lumea: UE spune ca de azi nu mai avem voie sa vindem brânza decat la vid si ca ciobanii (europarlamentari sau nu) nu vor mai avea voie sa o vanda asa cum o stim cu totii: da-mi un colt din asta sa vad cum ii, da-mi un colt din aia sa vad cum ii si daca esti destul de şmecher pleci acasa satul si poate nici nu cumperi nimic. Ei bine da. Ne afecteaza direct. Tot ce se intampla in jurul nostru din punctul asta de vedere. Si avem voie sa ne plangem? Păi, cei 20% din romanii dinauntrul Romaniei plus cei din afara care au votat, avem voie. Ceilalti? NOPE. "Ciocu mic ca noi suntem la putere!!!!!":)))) Daca mergeati si voi, cine stie ce se intampla... erau o droaie de candidati cu multe facultati in spate tineri si destepti acolo si nu ciobanei cu 300 de oi?(poate mai putine ca acum e criza)? Poate erau cei 20.000 de specialisti a lui Stolojan? Nu stiu, ca se pare ca ultima moda, imediat dupa sustinut piţipoance şi cocalari este sa nu mergem la vot. Bravo Românie! Asta o avem, cu asta defilăm.
Nu sunt numerele la loto, la loteria din Italia unde nu a câștigat MUTUlică potul de 150milioane de euroi sa își plătească datoriile. Sunt zilele de care cam atât poți sa spui ca ai liber pe an, ca doar nu numeri sâmbătele și duminicile. Am pus 23august cu steluță ca am impresia ca nu era liberă. Dacă nu ma înșel astea ar fi zilele în care dacă nu aveam norocul sa pice sâmbăta și/sau duminica puteam sa spunem ca plecăm de acasă dar nu înspre servici ci nici nu știu unde. Unii nu mai plecau deloc că preferau să doarmă în ziua respectivă, cu toate ca eu cred ca mai mult te obosești dacă dormi atât. Azi e 23 august, zi care pe lângă ca e ziua Loredanei, o fosta colega de liceu, este 23 august. Știu ca definiția unui cuvânt nu are voie sa conțină în aceasta chiar cuvântul definit. Dar asa e cu 23 august. Eu sunt cam nedumerit despre 23 august și anume ca reprezinta probabil, cu toate ca nu sunt sigur, trecerea României din tabăra Axei în cea a Aliaților în cel de-al doilea război mondial în 1944 sau semnarea pactului Molotov-Ribbentrop, prin care Germania nazistă și Uniunea Sovietică și-au împărțit sferele de influență în Europa de Est. Astea sunt singurele rezultate ce mi-au dat pe goagăl. Or fi amândouă sau nu dar asta e deja istorie și nu ma bag acolo. Lumea parca și azi se pregătește de manifestațiile alea grandioase de pe stadioane când nu era mare lucru sa vina 40demii de oameni pe stadion. Nu era ciudat nici sa fie în tribune atâția și nici sa intre în teren tot atâția. Ma gândesc ce sancțiune ar primi Ceaşcă dacă se știa ca era premeditat sa se intre atâția oameni pe stadion? Cred ca niciuna și dimpotriva chiar era sancționat ala ce s-a gândit la o astfel de sancțiune. Adică eu. EU îmi mai amintesc destul de multe din acele 23uri petrecute în acea perioada. Îmi amintesc ca eram mic, ma îmbrăcau ai mei cu hăinuțe draguțe sa se asorteze cu mine și ma lăsau în mana lu' tanti Mary care ma trimitea la grămada ce ceilalți copii. Vorba vine îmi amintesc destul de multe. Am o amintire doar, din mijlocul străzii în care eu eram îmbrăcat festiv și ma duceam cine știe unde. Eram pe drumul ce merge înspre grădinița de pe Paciurea. Atât. E mai mult un flash decât o amintire. Trebuia sa mergem sa defilam, de fapt sa fim mai mulți la grămadă, să fie bine. Nu am nici acum idee cu toate cele două căutări ale mele pe goagăl, despre ce făceam. Făceam ca asa trebuie, ca asa e obligatoriu, ca asa zicea cel ce zicea. Şi ajungeam acasă și mâncam mici. Oricum nici asta nu imi amintesc. Ei bine pe atunci și eu eram mic și micii erau mici, deci clar nu mancam ca acum, cu acceasi pofta evident nu cantitate, cu atât mai mult nu cu o berică buna și rece. Sau mai multe. Dar asta e o alta discuție. Azi a fost o adevărată sărbătoare pentru ca plouă. Adevărat doar acum mai pe seară. Altfel se poate spune ca e sărbătoare de orice fel dacă nu ploua când e mai important sa fii afara în aer liber? Am văzut ca și știrile se bazează pe aceleași 2 căutări pe google și spun tot că doar micii si berea au ramas. Au uitat sa spună ca a inflorit prostia și maneaua. Tot în aceeași zi, tot de 23 august. Acum ne bucuram ca nu ne mai obliga nimeni sa mergem la defilări. Dar ne obliga sa mergem la iarba verde și sa mâncăm mici. Asta ne place. Chiar dacă e "obligatoriu", că așa face lumea. Stiu ca nu toata lumea a mâncat mici de 23 august, ca si mine dealtfel care nu am nimic impotrivă, dar inseamna ca trebuie sa ne amintim doar ca a fost nasol? Dacă unii chiar se bucurau ca trebuie sa meargă la defilări? Bine, nu se bucurau ca merg la defilări ci ca nu merg la servici, scoală sau grădi. Asa ca acum când e ceva grevă la școală, copii se bucura ca nu fac ore, sau când e ceva alarma falsa de incendiu, că trebuie sa evacuam clădirea și sa nu mai lucram. Îmi tot aduc aminte de alarma de la lucru de la mine care tot pornește la un interval probabil stabilit de timp, o alarma profund enervanta, dar care e ba eroare de sistem, ba un amarat de test. Si de un an și ceva noi suntem obișnuiți sa o ignoram. Si când Doamne ferește va fi reala, noi vom sta liniștiți sa ne pieptănăm în continuare, asemeni băbuței din poveste. Defilările sunt de demult și sunt foarte bine uitate de unii dar bine puse la păstrare de alții. Si o sa rămână în amintirea noastră asemeni revoluției. Forever-ever-ever-ever-ever. Ma tot întreb dacă în sătucele alea uitate de lume din România în care poate ca nici acum nu s-a aflat ca nu mai e Ceașcă sau care nu sunt la curent cu tot ce se întâmplă în lumea politică (ce norocoși!), mai sărbătoresc în felul lor ce sărbătoreau și înainte de '89. Filmulețul de mai jos nu este cu mine când eram mic și mergeam la defilări, dar sunt convins, cu toate ca nu îmi amintesc nimic, ca asa făceam și eu asemeni piciului asta. Mi-i ciuda ca nu existau pe atunci camere video mai avansate ca sigur sigur aveam asa ceva in arhiva personala:)
Antrenori jucatori spectatori (fara virgule)
Acum prin Timisoara cel mai discutat subiect, din cate stiu eu, dupa crima celor doi studenti si implinirea unui an de cand fraierul ala cu ferrari inca nu e dupa gratii ca l-a ucis pe Lucian, este dubla cu nemtii la fotbal. Nu prea conteaza ce echipa, nu conteaza nici prea mult in ce competitie, conteaza ca jucam cu nemtii. Asa e barfa in sat. Unii stiu ca ditamai Champions League, sa ma rog pe aproape, altii stiu ca sunt niste cupe europene, altii chiar ca o fi ceva amical. Nu poti sa le ceri la toti sa stie despre ce e vorba ca nah, "n-ai cu cine măhh". Unii spun ca ar fi important altii ca nu prea. Cei care spun ca e important clar stiu despre ce e vorba, ca doar de aia sunt unii dintre cei 20.000 de antrenori din tribune si cine stie cati altii care comenteaza meciurile la cald inainte, in timpul si dupa fiecare meci, fie ei samantari sau nu. Eu m-am gasit sa lucrez intr-o multinationala. Ce legatura are asta cu povestea? Ei bine clar din atatea tari si orase cu care colaborez foarte strans, eu m-am gasit sa lucrez fix cu Germania si evident fix cu Stuttgartul. Pana acum doua saptamani nu mi se parea cine stie ce lucru important. Dar sa vezi cu cine pica Timisoara la fotbal? Fix cu Stuttgart. Eu nici nu mi-am dat seama pana cand m-am prins din apropourile colegilor de breasla din Germania, referitoare la meci. Sa vezi acum discutii cu nemtii mei inainte de primul meci (din doua), dupa primul meci si in asteptarea celui de al doilea. Nu am crezut in viata mea ca o sa am discutie despre fotbal cu o tanti aproape de pensie care isi sustine frenetic echipa favorita de fotbal si cu care sa ma contrazic, intr-o conferinta cat se poate de oficiala la servici, despre castigatoarea dublei manse a lui Poli cu Stuttgart. Toti romanii stiu ca nu prea o sa facem fata in Europa nicicum, dar ce ne costa sa ne gandim ca poate poate o sa jucam si noi acolo cu aia mari? Ce conteaza ca palaria e un pic cam mare pentru noi romanii fotbalisti? Pai si ce? Fetitele nu se incalta cu pantofii mamicii si se machiaza cu machiajele(?!?) mamicii? Ba da. Baieteii nu se joaca cu masinutele cand sunt mici? Poate ca si echipele noastre sunt acesti baieteii si fetite care o sa creasca undeva prin 2099 si ceva. Poate ca sunt mari deja acesti copii, dar sunt retardati. Cine mai stie? Retardati sunt sigur supoterii de la dinamo care au intrat pe teren la sfarsitul meciului european cu Slovan Liberec si prin urmare o sa piarda cu 3-0 la masa verde in loc sa piarda cu 2-0 pe teren. Deci suporterii au fost efectiv al 13-lea jucator de data asta si au bagat un autogol ca banel cu real madrid. Cica noua ne trebuie fotbal si ca ne trebuie galerie cu suporteri retardati. Chiar ma gandeam ca Poli trebuie sa castige cu nemtii sa schimbe liga ca sa nu joace in aceeasi grupe cu steoaia & co. Nu ca as avea ceva personal cu ei, sau daca Poli nu o sa se faca mai rau de rusine decat toti la un loc. Cand o sa mergem la meci ca la spectacol, cum merg toti in lumea buna? Cand o sa fie vremurile cand o sa se mearga ca pe vremuri la costum la stadion si cand meciul era un eveniment si o ocazie de relaxare. Nu prea vad ca acest moment sa se apropie foarte repede. Oricum cred ca in acest moment echipele noastre trebuie verificate ca si campioana olimpica la atletism atleta Caster Semenya, sa vada daca sunt sau nu barbati de joaca asa cum joaca tot timpul cand e vreun meci important. Chiar daca e alt fotbal, dar totusi tot fotbal ii spune, eu cred ca li se intampla alor nostri exact ca celor din clipul de mai jos, cand jucatorii sunt sedati intentionat sau nu, cu calmante de relaxare a muschilor, dar cam supradoza:) Hai Romania...acasa:)
Dorinta de dor
Ce te faci cand nu mai poti de dor? Te pui si fredonezi cantece populare celebre care au din doua in doua versuri cuvantul "dor"? Unii poate asa fac dar nu stiu cu cat ii ajuta sau cu cat le face mai rau.. Nu cred neaparat ca asta e solutia cea mai fericita in astfel de cazuri. Poate sa iti fie dor de orice cat se poate de banal sau dimpotriva cat se poate de important. Depinde evident cine analizeaza situatia si in ce pozitie se afla atunci cand o analizeaza. Atata timp cat tu simti ca acel ceva sau cineva iti lipseste cred ca nimeni si nimic nu poate sa iti spuna faptul ca totusi exagerezi si ca modul tau de abordare a situatiei este oarecum exagerat. Total eronat din punctul lor de vedere in acel moment. Si ei daca erau acolo in papucii persoanelor respective reactionau la fel sau poate chiar mai rau. Sau poate doar ar fi zis ca viata merge mai departe si ca nu ai ce sa ii faci. Speranta moare ultima, dar moare. Te trezesti la un moment dat ca ti-i dor de un banal pix, care scria asa de bine si cu care te-ai obisnuit sa scrii atatea, cu care puteai sa scrii pe orice suprafata. Iar in momentul cand s-a terminat evident nu ai avut ceva la fel de bun cu care sa il inlocuiesti, te-ai multumit cu aceasta varianta inferioara a pixului, iar atunci cand ai ai vrut sa scrii ceva undeva acest pix nou nu a reusit sa faca fata. Si prin urmare te-ai gandit automat la pixul tau care putea sa faca ce ii ceri. Aiurea! arspune multi, din nou asa la cald fara sa gandeasca. Acest pix poate sa fie orice pentru oricine. Aveam un profesor de fizica ce avea de foarte multi ani mustata destul de lunga cu care avea obiceiul sa se joace si sa ii ruleze varfurile. Intr-o dimineata s-a trezit cu fata la cearceaf si s-a gandit nu sa isi tunda mustata ci sa si-o dea jos de tot. Ticul, ca a devenit un tic jucatul cu mustata, a continuat si se trezea ca se joaca cu nimic, cu aceleasi gesturi dar in aer pentru ca mustata a disparut dar ticul nu. Si asa automat a inceput sa ii fie dor de mustata. Mai este si dorul de prieteni vechi care e mai des decat cel de pix evident, de prieteni cu care poate te-ai certat fara nici un motiv, prieteni care pur si simplu "au crescut" si s-au indepartat de noi, sau prieteni care si-au intemeiat o familie poate prea repede si au considerat ca tinand legatura cu vechii prieteni de dinainte de casatorie le-ar aduce la randul lor un dor de "viata de dinainte". Asa cum toata lumea zicea de exemplu la sfarsitul liceului ca o sa tina legatura cu colegii si nu o sa faca ca "ceilalti" care nu au tinut legatura asa si nu au tinut-o sa vor face toti. Lucrurile se intampla nu tocmai cum vrem noi ci cum vrea soarta sa se intample. Stelele ca sa fiu mai exact:) La fel se intampla si cu marile noastre iubiri de care poate am uitat, in sensul ca nu am tinut legatura si implicit nu ne mai era in gand toata ziua. Ca de uitat nu poti sa spui ca poti sa uiti o mare iubire ca de aceea se si numeste MARE. Aici intra si viitoarele foste mari iubiri de care stim cu siguranta ca ceva o sa se intample si stelele o sa faca sa nu mai fie nici mari nici iubiri. Ar mai fi si vorba de pasiuni de care nu mai poti sa scapi, de indragosteli care stii ca nu o sa se transforme in mari iubiri, dar parca le traiesti la aceeasi intensitate si daca nu sunt reallizabile. Unii pot spune ca nu poate sa iti fie dor de ceva de care nu ai avut parte, dar daca in fiecare zi treci pe langa o cladire si intr-o zi ea e daramata, poti sa fi sigur ca o sa iti fie dor de ea macar ca iti tinea umbra pentru 10 secunde cand treceai pe langa ea. Sau la fel daca in fiecare zi treci prin acelasi loc iar acolo trece o gagica cu care faceti schimburi de priviri pasionale de exemplu, in momentul cand tu nu mai treci pe acolo o zi automat iti este dor, doar de o privire. Imi aduc aminte acum de filmele americane in care arata personajul principal care merge singur pe o strada pustie, de Craciun, cand afara ninge si trece "accidental" pe langa o casa care are sufrageria cu geamul la strada neaparat, iar in sufragerie se vede o familie fericita care tocmai atunci deschide cadourile de sub brad si se imbratieaza si se pupa de bucurie ca sunt impreuna. Tot timpul se intampla asa cand un necunoscut din mijlocul strazii da drumul la sarbatoarea din casa, ca doar ei nu puteau bucura si deshide cadouri decat cand necunoscutul trece pe acolo. Ma rog, ideea era ca necunoscutul trece si ii e dor si lui de ce vede pe acolo dar am deviat de la subiect ca americanii stiu cum faca sarbatorile si cum sa le strice cu faze dinastea:) mai jos e un filmulet care zice clar ca poate sa iti fie dor de ceva ce nu ai avut niciodata si cum sa faci tot posibilul sa ai acel ceva chiar daca pare imposibil si pe langa ca poti sa reusesti mai poti si sa traiesti sentimentele respective la maxim:)
Daca tot sunt aici...
Ghici cine s-a intors? Oricum nu imi prea plac mie ghicitorile pentru ca timpul petrecut pentru rezolvarea ei, ii cam ia toata distractia din raspuns. Asa ca nu o spun ghicitori pentru ca nu vreau ca lumea sa nu se distreze. Asa in general, nu aici ca doar nu sunt furnizor de distractie. Pentru asta exista altcineva care mai fac si bani pe tema asta. Asta chiar e un lucru care l-as face si din spusele unora chiar poate as face vreun banut. Eu m-am intors din concediu, da sunt bine sa le raspund unor "comentatori":) care m-au intrebat daca am de gand sa renunt la blog de nu am mai scris de o perioada cam mare de vreme. M-am intors. Nu stiu la cine, nu stiu la ce, ca doar nu am stat foarte mult in concediu fizic. Psihic sau spiritual nu se poate spune ca nu am stat mult. Spiritual am stat cate 3-4 zile pentru fiecare ziulica fizica. Am fost undeva unde dupa prima zi puteam sa plec acasa pentru ca, asa cum scrie pe telefonul lui Daddy dupa ce se incarca bateria, si anume "Baterie incarcata, va rugam decuplati telefonul de la curent pentru a economisi curentul", asa si eu. O zi, bateria incarcata. A doua zi? Alta baterie. Nu mai vorbesc de a treia, a patra sau a cincea zi petrecuta in concediu. Daca e sa o iau asa pe baterii, daca pentru un an de lucru continuu pot sa spun sincer ca o zi a facut minunea sa nu mai fiu obosit, ce ma fac cu celalalte baterii? Le tin pentru zile negre si innorate si furtunoase. Am fost in concediu in o tarisoara numita de unii regat, o tara care nu produce nimic pentru lumea asta. Tot ce face ea este sa traiasca din turism. Ca si unul dintre marile vise a Elenei Udrea...Asta e Austria. O tara superba, cu locuri superbe dar nu mai frumoasa ca Romania. Nici de departe. Dar in Austria poti sa mergi sa o vezi. La pas, cu masina, cu bicicleta, cu elicopterul. Totul este promovat la maxim, este taxat pe masura si este ingrijit. Crede cineva ca ei sunt mai civilizati decat noi? Nicidecum. Tot asa arunca chestii pe jos. Tot asa nu au grija de nimic. Dar intervine ceva. Intervine ceea ce eu numesc "efectul pinguin".Toata lumea stie pinguinul din frigider care atunci cand deschizi frigiderul el deschide lumina sa vezi ce e inauntru, iar cand tu inchizi frigiderul el inchide lumina sa nu ramana aprinsa tot timpul. Ei bine efectul pinguin in Austria exista. Nu ma refer doar la lumina aici. Tot timpul este cineva care vine sa stranga dupa altcineva. Dar nu maine, nu poimaine. Acum. Acum s-a aprins ai deschis usa la frigider? Acum am aprins lumina. Mai exista amenzi foarte mari pentru orice si frica sa nu te toarne vreun vecin sau trecator care te vede ca ai de gand sau chiar calci pe bec. Pe becu ce trebuie aprins cand deschizi frigiderul. Si asa ei au cel mai mare munte DIN AUSTRIA (nu din lume, nu din Europa, nu de nicunde), cea mai mare cascada DIN AUSTRIA, singurul oras DIN AUSTRIA care il cheama asa sau pe dincolo, orice orice e unica si e promovata. E ca si "cel mai tare din parcare cu parcarea goala". Dar ei sunt mandrii de asta. Si eu unu care sunt asa de turist ca nimeni altu crede chestiile astea. Si mai da si bani pe ele. Eu si milioanele de altii care fac acelasi lucru. Si le merge la oameni treaba? Clar. Noi plecam cu un oarecare gust amar ca si noi am putea face asta si ca in loc sa imi ceara taxa pe un pod aruncat in mijlocul distantei intre Giurgiu si Ruse, ar putea sa investeasca un banut sa amenajeze una alta prin tara asta si sa isi scoata banii inzecit. Ca cine nu ar vrea sa vina sa vada toate lucrurile ce le avem de aratat? Tot timpul cand m-am intors de pe meleaguri straine si sunt convins ca nu sunt singurul, discutia de la intoarcere este pe tema "de ce nu se poate si la noi asa?". Nu mai are rost sa intru in tema asta, cu toate ca am spus ca nu o sa mai intru ca oricum nu are nici un rost. Dar cand ma gandesc ca a noastra blonda are idei dinastea si e luata la suturi ce mai spun. Adevarul e ca si ea promoveaza Mamaia si ea merge in concediu la Ibiza. Dar asta e tara in care traim si nu avem ce sa facem pe tema asta. Oricum, pot sa ma mandresc, sau nu, ca am fost cu masina la o inaltime cu 32m mai sus decat Varful Moldoveanu, cel mai inalt varf din Romania. In pantaloni scurti si ochelari de soare si cu posetuta din dotare. Atat. Mai pot sa ma mandresc ca am vazut pentru prima oara in viata mea un elicopter care zboara foarte foarte sus, dar mult sub mine. Ar mai fi cea mai lunga lunga cascada din Europa macar, de aproape 400m, cascada vazuta in perioada din an in care are cel mai mare debit din an. Cu ce altceva ma mai mandresc? Ma mandresc de alegerea facuta a concediului. Cam atat sa nu imi sara in cap ultranationalistii. Da vadime, de tine vorbesc:) Mai jos este cascada de care va vorbeam filmata de subsemnatul si postata pe youtube sa vada lumea si sa se incarce mai repede aici pe site:)
vacanta........
Sunt deja plecat cu gandul de o saptamana si in sfarsit azi imi iau talpaşiţa si parasesc melagurile serviciului, casei si cartierului pentru o saptamana doar, dar cred eu ca deajuns pentru a putea sa imi reincarc bateriile pentru a lua-o de la capat. O sa plec cu gandul la multe, multe persoane, multe chestii de facut, multe promisiuni, multe multe altele. Pe care oricum nu le realizam sau rezolvam in perioada asta in care nu o sa fiu aici sa le tratez. Asa ca o perioada nu o sa mai fiu nici aici nici acolo, o sa fiu in lumea mea. Pacat de cei care se gandesc ca fac un prea mare caz de un concediu, cei care nu stiu ce si cum sa faca in concediu si cum sa se bucure de el. Trist:) pentru ei. Cam atat. Vacanta placuta mie si celor care o sa intre in viitorul apropiat, asta daca nu sunteti deja acolo.
Când nu stii şi nici nu te interesează...
Clar le știu pe toate doar ca nu imi amintesc de ele în același timp.. Mi se potrivește de minune această zicala, vorba înțeleaptă găsită și spusa pe cine știe unde și de cine știe cine, probabil nu din aceeași loc amândoi..(Sau amândouă?) Nici locația nici personajul. Asa am impresia ca a fost spusa de vreun turist rătăcit printr-o cine știe ce țară însorită, poate chiar prin Grecia. Un turist care probabil nu a vrut sa accepte oarece indicații prețioase și clar a fost un bărbat, că doar așa sunt ei, nu accepta indicații sa ajungă undeva cum fac femeile, dar tot ajung în același timp cu femeile care cer indicații, recuperând la timpul de parcare. Nu e vorba în titlu de nesimțiții care fac una alta prin oraș, de la tăiat fața prin trafic, sau sa arunce cine știe ce ambalaje pe jos sau sa rupă florile, sau sa pună gunoi menajer în tomberonul de reciclabile sa pută prin casa scării, sau sa arunce praful din făraș direct pe geam, chiar dacă stau la etajul 4. NU. Nu de ei este vorba. O gagica semi-măritata, nu cu mine, ca doar nu ii spuneam gagica și eu nu sunt semi însurat, îmi spunea ca admira la mine ca pot sa fiu indiferent în anumite situații de stres de probleme, doar ca în sensul bun al cuvântului, dacă și există unul. Admiră ca nu ma stresez imediat și ca gândesc la rece problema. Eu desigur am luat-o in serios și pe lângă faptul ca am acceptat acest sens pozitiv, am început sa ma gândesc în trecut la cum am reacționat in anumite situații de asa zis stres și am cam văzut ca are ceva dreptate, sau sâmbure de adevăr. Cu toate ca nu toți sâmburii sunt mâncabili, am luat partea pozitiva și din chestia asta. Au existat multe probleme create sau nu de mine, la care reacția celor din jur chiar mi s-a părut exagerata și ma gândeam dacă oamenii ăștia chiar nu au alte probleme? Chiar li se pare ca o problema care putea fi reparata în timpul când s-a creat scandalul aferent descoperirii problemei, este chiar asa de importanta încât sa ii acordam atâta atenție? Acum moda celor care au treaba foarte mult cu mailul la lucru, știu foarte bine ce înseamna sa trimiți mailuri cu cine știe ce Gheorghe "în copie". Pentru cei ce nu au de lucru mult cu mailul la lucru acest lucru înseamna ca dacă e Ghiță ala în copie, totul se întâmpla mai repede. Dacă trimiți o dedicație la radio cu Ghiţă ăla in copie, nu îți mai aștepți rândul sa iți vina melodia și sa îți bucuri gagica. Ei bine nu. Când trimit mail cu Ghiță în copie la radio ca o vreau pe britney spears la un post de muzica rock, se va auzi britney spears imediat după ce s-a intrerupt vreun hit a celor de la Metallica. Sau chiar în timpul știrilor despre Cristi Minculescu care se întoarce sa concerteze după operație, unde altundeva decât la Șimleu Silvaniei. Cum? Nimeni nu știe ce e aia? Ei bine ați fi aflat dacă nu trimiteam eu mail cu Ghiţă în copie în mijlocul știrilor. Încep și eu cu "viata e prea scurta sa iți bați capul cu ea", ca doar nu are rost sa te agiți pentru naiba știe ce dacă chiar nu merita cu adevărat. Hai sa fim serioși. La fel ca și cei din melodia asta foarte faina, care parca e varianta franceza la "So ein tag so wuenderschoen wie heute" despre care sigur voi vorbi într-o postare viitoare când ma întorc din concediu. Din Austria, ca doar de aia am și început sa scriu în germană. Când iar ma voi întoarce asa cum am zis și altădată, o sa am o perioada în care o sa fiu iar entuziasmat de tot ce vad în afara tarii, nu o sa îmi placă foarte mult ce o sa vad și tot ce este aici, în România, iar tot ce va putea fi comparat, va fi comparat. Da. Pentru prima oara în viata mea, mi-am dat singur copy paste.
Cam cald al meu şer....
Cine nu poate sa fie fericit cand se gandeste in minute si chiar secunde, adica eu, la momentul concediului? Stati linistiti, exista persoane care nu fac asa de mare caz. Se intampla de multe ori sa te lasi dus de val chiar de persoanele din jur care uneori parca numara mai atent decat tine acele secunde. Unele chiar se bucura pentru tine, altele din o oarecare invidie neexplicabila pentru ca nu merg nici in acelasi loc nici cu aceiasi bani, dar daca pot sa fie invidioase de ce nu. Si ma rog, toate aceste persoane care se si bucura pentru tine si nu, te imbie la vacanta, la spiritul de libertate pe care il capeti cand esti departe de servici, cu toate ca esti platit. Cred ca intr-o mica masura e si satisfactia asta de a stii ca mergi undeva, pierzi vremea ca doar de aceea te duci, dar totusi cand te intorci din concediu vine salariul. Ce poate fi mai placut decat sa vii de undeva, unde o data, maxim doua ori, stii ca nu prea ai limita de cheltuiala si ca nimeni si nimic nu iti spune ce sa faci, cum sa faci si asa mai departe. Nu prea poti sa ai limita foarta stricta de chelutiala atunci cand, pe perioada verii daca stii unde mergi mai si prinzi vreo mare reducere care in alte tari chiar exista si nu este doar una imaginara pusa pe raft doar pentru a scapa de marfa. O vacanta reusita o face si anturajul. Aici intervin normal si persoanele cu care mergi, pe care te poti baza ca nu te lasa in tari straine cine stie pe unde, persoane cu care poti sa te ratacesti impreuna sau chiar sa ajungi acolo unde vrei la timp si fara devieri. A fost o perioada destul de aiurea din punct de vedere al speech-ului care il avea Busu zi de zi, un speech plin de stropi de ploaie, avertismente colorate care tineau cate o zi jumate pana la o anumita ora foarte fixa. Mi se pare absurd sa nu fi in stare sa zici vremea ca lumea pe toata ziua ce urmeaza dar sa spui ca avertismentele colorate au de gand sa tina, foarte oficial, pana "luni la ora 12 jumate". Inseamna ca la fix ne intalnim la strand numa bine dupa ploaie, apa e mai curata, sezlongurile sunt libere, ai de unde sa iti alegi locul potrivit sa ai o panorama de invidiat si piscina sa fie destul de nepopulata incat sa nu dai cap in cap cand vrei sa te balacesti. Adica sa fie "nebuneala" cum ziceau niste mitici la mare. Urmeaza canicula, asa zicea cel putin mitraliera-esca zilele astea la stiri, numa bine moment de plecat in concediu, nu neaparat la mare, in cazul meu. O sa am grija sa imi notez bine parolele de la comp ca sunt destul de multe, pentru a putea sa ma intorc linistit inapoi la lucru, la apa de la bidon si la clima atat de hulita de lume. Lumea care nu o are. Oricum se termina si concediul asta, dar avem timp sa urmeze si celalalt. Si asa mai departe. O sa am o perioada in care o sa fiu iar entuziasmat de tot ce vad in afara tarii, nu o sa imi placa foarte mult ce o sa vad si tot ce este aici, in Romania, iar tot ce va putea fi comparat, va fi comparat. Tot atunci o sa inceapa toata lumea discutiile politice despre ceea ce poate fi facut si ceea ce inca nu s-a facut si se vor cauta atent toate necunoscutele cu toate ca stim deja faptasii. Clar cei din guvern, bla bla bla.
Aceeasi faţă......(2)
11 iulie 2009
O astfel de privire a avut-o tot un detinut care povestea ca daca un gardian se uita la el urat nu are ce sa faca decat sa il omoare, ca astfel de comportament nu este acceptat la el in celula. In principiu iti inchipui ca in filmele cu si despre inchisori cam totul este exagerat si ca povestile sunt inventate de regizorii geniali care dau viata unor povesti extrardinare. Cand de fapt ei tot ce trebuie sa faca este sa faca o vizita in orice astfel de inhisoare si are povesti pentru vreo 2-3 serii de seriale sau macar vreo 10-15 episoade. Stiu ca mergeam pe strada inspre servici si ne-am intersectat cu o creatura pentru care a trebuit sa schimb sensul de mers si banda de circulatie fara sa ma gandesc sa ma asigur. Nu pot sa spun ca se vedea de la o posta ca era dement omul, dar sincer nici nu am vrut sa ajung din cauza lui sa intru in mai multe cutii postale, sau sa trec granita ca si un emokid, si-anume in mai multe pungi de plastic. Nici eu nu sunt un expert in a da o prima impresie pozitiva. Sunt perceput ca avand la prima vedere, adica cu un ochi inchis a celui ce ma examineaza prima oara, nefiind o fire sociabila, chiar dincontra. Nu stiu de ce, dar cam stiu ca uneori imi uit nasul de clovn acasa, mai ales cand merg in locuri noi. Si avand costumul intreg de clovn pe mine tot timpul, trebuie sa recunosc ca nu se potriveste fara nasuc, pentru ca e cam ca si o masina cu o roata lipsa. Cand eram in liceu, mergeam la sora-mea la faculta in laboratorul de informatica sa pierd vremea pe net si avand faţa respectiva ma si credea lumea ca sunt de la facultate. Dar aici am vrut sa ajung, ci la faptul ca acolo venea o studenta foarte foarte frumoasa. La una dintre datile cand am fost la ora de net, ea s-a asezat langa mine in stanga si prietena ei in dreapta mea. La un moment dat, i-a cerut prietenei ei ceva, eu nemaiauzind-o vorbind pana atunci ca doar in laborator trebuia sa fie linsite, de parca se speriau ca pestii megabiţii de internet si nu mai puteai sa ii pescuiesti. In momentul cand a deschis gura nu va pot explica pe unde am vrut sa ies, pe unde am vrut sa ma arunc in monitor numasa nu o mai aud. Sincer nu mai pot reproduce ceea ce a putut sa spuna, dialectul de undeva din capatul sarac al bucurestiului, combinat cu un accent de care poate fi mai rau al limbii romane, adaugand cireasa de pe tort si anume p*** mea si p*** mea, aduse direct din crescatoria personala de la marginea orasului. Cam atat atunci cu orele de net gratis pentru o perioada. Prima impresie a fost instantaneu spulberata si macar de-ar fi singura/ singurul care sa isi sape singur o groapa direct cu excavatorul in care sa se arunce fara sa mai clipeasca. O impresie gresita poate fi rea pe nedrept, dar si buna tot de atatea ori. Acei mici judecatori de curte suprema "care este" peste tot si care judeca fara "sa gandeste", faceti-o totusi un pic mai elaborat daca oricum aveti de gand sa o faceti. Desigur ca si de mine este vorba in aceasta situatie:)
Ce faţă ai... (1)
10 iulie 2009
E vorba de prima impresie care o faci oriunde, oricum. Ca e vorba de intalnirea cu primii tai vecini cand te muti intr-un bloc (bine daca ai norocul sa te muti intr-un bloc de 10 etaje, Dumnezeu cu mila pt tine prima impresie). Poate fi vorba de orice imrejurar, chiar cand mergi pe strada e prima intalnire cu fiecare om pe langa care treci. Prima aia impresie o sa fie un subiect de discutie pentru acel cineva pe langa care ai trecut. Si in trafic si peste tot. Auzi tot felul de chestii cum ar fi "uite la aia cum a intrat in intersectie", "uite la ala cum s-o imbracat", "uite la aia ca i se vad chilotii prin rochie" si asa mai departe. Oamenii aia raman in intersectie, sau in fata blocului cu prima catalogare, iar daca acea catalogare nu e una pozitiva, "no pai" o sa aiba o viata grea cu tine. Cel mai fain e cand faci o prima catalogare de gen masculin la o femeie, sau o intrebi in ce luna e si de fapt nu e insarcinata. Avantajul primei impresii este ca nu ai martori la ea. O faci acolo tu si cu tine, iar daca esti destul de destept sa o zici si audientei generale fara sa bagi un avertisment in prealabil, nu mai e vina sortii. Sau de fapt ajungi sa zici "asta-i soarta..." asa ca poate e ea de vina. Desteptaciunea asta de a spune prima impresie si in direct fata in fata se numeste scapatul porumbelului,iar daca nu stiti cum se face o sa va explic candva, ca se pare ca sunt expert in domeniu. Deci prin simpla analogie sunt destept. Dar cei care isi fac o impresie gresita despre mine nu isi dau seama, ca doar sunt niste prosti. Ups, iar a zburat porumbelul fara aprobare de zbor. Am vazut recent un documentar despre o inchisoare de maxima siguranta (siguranta a cui?) in care erau mai multe interviuri cu diferiti detinuti (ce detineau ceva probleme cu capul) care explicau de ce si cat timp si cum au de gand sa isi petreaca mirabolanta viata in penitenciar. Multi erau sinceri explicand ca nu prea inteleg ce cauta acolo ca ei nu sunt violenti si chiar ii rugau pe cei ce faceau reportajul sa verifice asta. Unul explica de cele "doar 33 de crime", toate intr-o saptamana, dar in rest nu e violent. In afara, normal dealtfel, de putinele 22 de ori cand a batut gardienii prin inchisoare. Nu cele 33 de crime si 22 de atacuri la persoane te marcheaza, ci privirea, normala de la departare, pe care o poate avea un astfel de detinut (tot de probleme marcante si nevindecate cu toate studiile de pe pamant). (to be or not to be continued)........
Lectia de istorie (2)
08 iulie 2009
Acelasi nepotel o sa ma mai intrebe din aceasta perioada de finala de la Wimbledon (poate cand o sa mai creasca) de anul acesta care a a avut, ca si set final unul dintre cele mai lungi seturi din istoria turneului, care a durat o ora jumate doar setul final, terminat cu 16 la 14 pentru Federer si pana si ultimul set a fost castigat dar cu un minim avantaj. Nu sunt un fan al tenisului dar cand am ocazia sa particip la scrierea istoriei de ce nu as face si o sesiune de tenis? Nu a fost cine stie ce, dar mi-a placut foarte mult, printre altele, cum au fost puse nevestele celor doi in aceeasi loja la un scaun distanta una de alta, iar operatorul astepta parca prin filmarea lor continua, o paruiala care sa fie la nivelul bataliei ce avea loc la firul ierbii londoneze. A fost un meci la care au participat cred ca 10 oameni normali intr-o tribuna destul de mare, in rest numai vedete si vedete, printre care si Pete Sampras care urmarea cu sufletul la gura cum i se duce prin fata la o viteza de peste 240km/h al unei serve a lui Federer, un record de care tinea cu dintii si cu ochelarii americani de soare pe nas. La un pol total opus intr-o tribuna din Madrid, pe un stadion numit speranta, speranta de a castiga in sfarsit un titlu, un nou titlu de fapt, au fost cei 80 si ceva de mii de oameni care au venit si au mai si dat bani sa il vada pe copilul Cristiano Ronaldo care avea de gand sa vina sa faca show din propria prezentare la Real Madrid. Un club care a dat 90 si ceva de milioane de euro pe el intr-un moment de mare mare criza mondiala si acelasi club care il plateste cu 25 de euro pe minut timp de cativa ani de acum incolo. Cum sa nu fie un copil la cativa ani, un arogant si ingamfat cand doar la venirea lui la unul din cele mai mari cluburi din lume 80 de mii de oameni sunt la picioarele lui? Real Madrid a spus ca pe acest moment de criza, va da de putine ori, foarte multi bani, dar doar pe ceva foarte bun. Poate asa o fi. Dar eu inca ma gandesc cati eurocenti fac pe minut si daca ajung sa fac vreun eurocent, sau ma opresc la doar cativa banuti. Romanesti dealtfel. Dar nu asta conteaza ca nu il vad in stare sa faca ce fac eu pentru acesti banuti. Asa ca, macar sa dea goluri in continuare si sa joace bine, ca eu macar am dat ceva goluri la viata mea. Multe dintre ele si intr-o poarta de fotbal. Imi amintesc parca si acum cum imi zicea profesoara de istorie, atunci cand ma prindea pe la ore, cand eu eram pregatit foarte bine cu lectia de zi, sa nu zic lectia de zi ci sa zic ce vreau eu. Nu tu intrebari de baraj, nu tu citate sau ani de domnire. Moment care ma enerva foarte mult pentru eu imi pregateam speech-ul cu lectia din ziua aceea si era destul de greu sa trec peste el, nu cel tocit pe care il pregateam doar pentru lucrari:), moment in care aveam un moment de clacare, dar acel moment de clacare era de fapt un moment de dat search-uri prin cap, pentru celalalte speech-uri pregatite pentru alte dati. Timp in care profesoara credea ca eu voi renunta si voi avea un scaun in brate cat si unul sub mine. Dar era momentul cand vorbeam ca si reverendul de la inmormantarea lui Michael. Mult, repetand obsesiv acelasi lucru, dar spus pe diferite tonuri si cu diferite nuante. Tocmai de aia un prieten de-al meu ma pune sa ma bag in politica. Dar politica nu vrea sa se bage in mine:)
Lectia de istorie (1)
07 iulie 2009
Pot sa spun ca istoria asta am trait-o si daca o sa ma intrebe nepotelul una alta ca i se pare ciudat ceva sau neclar despre o chestie ce a avut loc atunci (adica acum) cand am trait eu, pot sa fac ca bunicii mei si sa ii explic in detaliu cam tot ce s-a intamplat, chiar daca asa de dragul discutiei si de a scoate un "uauu" de la el, sunt convins ca o sa infloresc povestile sa para mai interesante. O istorie pe termen foarte scurt, dar care totusi intra la arhive este si reintalnirea cu o parte din viitorii fosti viitorii colegi, care a decurs surprinzator de bine. Toate s-au aliniat cum trebuie, ma refer la stele evident, cat si la masinile parcate regulamentar ca sa pot trece eu pe trotuar. Toata ziua a fost un soare arzator iar cu 10 minute inainte de a ma reintalni cu ei a inceput o furtuna, urmata iar de acelasi soare, poate sa ne faca sa-l apreciem cu atat mai mult de stralucirea si caldura mult prea calda pe care ne-a oferit-o toata ziua, dar de care nu prea m-am bucurat ca am stat la clima si apa la bidon toata ziua oricum. Nu am fost prea multi, nici prea putini, a fost totusi un concert care ne-a cam asurzit dar cu atat mai mult ne-a facut sa fim mai atenti unul la celalalt si am putut chiar vorbi la telefon cu rude indepartate. Am mai descoperit anumite dorinte ascunse mai mult sau mai putin de dat pe post, dar si detalii de care unii nu stiau din trecutul nostru, detalii picante care au facut berea sa curga mai bine. Istoria a continuat in alte contexte pana la vreo 3-4 dimineata, dar asta este o cu totul alta poveste. O alta istorie de care sigur sa ii povestesc la ala micu o sa fie mult discutatul (RIP) Michael Jackson (in timp ce scriam chiar la tv i s-a pronuntat numele). Am crescut cu el, la fel ca si toti cei care au crescut deodata cu mine in acesti ani, vreo cativa zeci de ani pana la urma. Imi amintesc ca taica-miu a fost in delegatie la Bucuresti fix cand a fost concertul lui si clar am primit poster si mai cine stie ce cu el. Recent am revazut concertul lui de atunci si inca sunt surprins de cum a aratat si de cata lume a putut fi prezenta intr-o tara macinata de nici nu mai zic ce si nici macar cat timp. Din pacate pe tv este acum o imagine mincinoasa a tuturor celor care il plang acum dar il huleau acum cateva zile cand inca repeta pe o scena pentru unul din cele 50 de concerte ce avea sa le tina. Zicea cineva ca lui Michael nu i se poate imita vocea, ca nu exista sa fie persoane care sa cante cumva similar cu el care sa te puna pe ganduri daca e el sau nu, cum e la Elvis de exemplu. Muzica lui nu poate fi reala decat cu el. De uitat nu pot sa ma uit pe posturile romanesti ca sunt foarte penibile si arata in prim plan nu ceremonia de inmormantare a lui, ci pe loredana si mitraliera esca cum varsa lacrimi de crocodil. La toti ni-i dor de el dar sa facem inca rating pe spatele lui mi se pare scarbos. Am aflat printre altele ca m-am nascut intr-un an in care s-a desfasurat o editie a jocurilor olimpice de vara, dar daca stau bine sa ma gandesc nu e cine stie atat timp cat toata lumea care se naste in ani pari, se naste intr-un an de competitie sportiva. Dar totusi nu multi s-au mai nascut cand au fost olimpiadele care s-au defasurat in acelasi stat in care are loc inmormantarea lui Michael Jackson. Cam atat cu el ca deja ma intind.
Cum sa agati o gagica:)
Pentru inceput nu o sa zic ca sa nu credeti ca ati gasit o solutie rapida asa din primul paragraf. Poate nici nu o sa zic daca nu se citeste tot si pana la capat. Pentru prima oara nu scriu de acasa sau de pe un laptop imaginar, ci de la lucru. Loc de unde poate nu o sa mai am ocazia sa scriu ca cine stie cand se poate lua curentul si raman cu postarea pe jumatate:) Oricum tin sa mentionez ca termenul de gagica este unanim acceptat in comunitate deci nu se poate zice ca sunt misogin intr-un fel sau altul prin folosirea acestui termen. O prietena foarte buna de-a mea "mi-a atras atentia" o data si de atunci sunt foarte atent cand si cum si de ce as folosi acest termen.. vorba ceea: doar cu cine "ai cu cine" ca altfel...de la lucru scriu si am pus asa cum am invatat de pe youtube, literele foarte mici, ca sa nu se poata vedea daca scriu pentru lucru sau in interes personal si chiar pentru a nu se vedea in general ce scriu ca cine stie cine vrea sa imi citeasca prostiile:D oricum se mai plimba prin birou colegi care vorbesc singuri avand impresia ca socializeaaza:) asta e termenul invatat de mine cand am fost intr-o excursie low budget cu clasa pana la buzias unde am invatat ca trebuie sa socializez la lucru ca sa aiba de unde porni vreo barfa doua, ca altfel de unde taica sa scoti vreo barfa. Clar s-a prins lumea ca nu am de gand sa scriu ceva despre vreo gagica sau cum sa o agati, ca asta trebuie sa afli pe pielea ta:D cam atat legatura dintre titlu si postare... niciuna dar am vazut ca la cancan merge sa scrii un titlu si sanu vorbesti nimic despre el. Nu ca m-as uita la pozele din cancan ca acolo nu ai ce citi, ca efectiv nu exista text parca, dar unul dintre colegii mei are websitu ca si homepage si ma mai intalnesc atunci cu pozele de acolo. revin la titlu si ma gandesc cat de urat suna ce am scris, ce sa mai zic cum arata.. puteam sa scriu cu litere mari macar sau sa pun diacrtice. E ora 4 sau o mie sase sute cum zic militarii si mai sunt cateva ore pana cand o sa ma intalnesc cu fostii viitori colegi de liceu, dragi mie dealtfel, cu care nu m-am mai vazut de mult. Sunt curios langa ce bisericuta o sa nimeresc si ce scuza o sa inventez iar sa schimb religia cand o sa ma intorc de la baie dupa a 3-a bere. e vineri si coincide cu vechea "beer friday" care s-a stins dintr-un motiv sau altul.... ma gandesc numa la casa in acest moment ca ma tot gandesc ca nu am de lucru si poate mai bine stateam sa dorm acasa sa fiu fresh diseara si fac impresie buna...la chelneritele care sper sa nu umfle nota ca vede ca suntem mai multi la masa. Asa cum am promis nu am pomenit nimic despre cum sa agati o gagica. Si cum zicea cineva sa raspund la o intrebare "de ce?". Ei bine "pentru ca nu. Punct."
Viitorii fosti colegi
28 iunie 2009
In viata cunosti foarte multi oameni si ca in reclama de la o bere, doar cu cativa iesi la o bere si i-ai suna in miez de noapte (aici se exclud telefoanele date la betie). Exista obiceiuri nedemodate de sute de ani in care ne tot intalnim cu "fostii" orice. Fostii colegi de liceu, de facultate, de master, de actual lucru, de primul lucru, de al doilea lucru, de joaca la prima groapa de nisip, de mers si stat la aceeasi coada la buticul de paine de cartier cu toate ca mai sunt 100 de locuri de cumparat paine dupa colt. Dar te poti intalni pur si simplu cu ei? Ei bine nu. NU se poate sa fiti toti impreuna la reintalnirea respectiva, ca de fapt niciodata nu ati fost impreuna. In primul rand ca va adunati greu, nimeni nu are timp, mai bine face ciclul birou-pat, birou-pat, birou-pat fara vitamine, mai bine se uita acasa la berbecali cum se scarpina la bodyguarzi, ca doar ce ai de vorbit cu fostii tai orice? Totul porneste de la asezarea in banca la bisericutele de la tigara, de la materiile comune avute la drumul spre casa, asa ca nu prea ati fost impreuna niciodata. Deci implicit daca se va merge la o reintalnire tot langa x sigur vei sta si nu te vei apropia de y. Exista motivul normal de nepasare si de neinteres fata de y, dar o data cu trecerea timpului parca vezi ca tare prost ai fost ca nu ai vorbit si cu acea persoana. Daca aveti interese comune, daca va place acelasi lucru, daca iesea cine stie ce prietenie frumoasa din asta? Dar acum te gandesti ca e prea tarziu si ca nu ai cum sa vorbesti prea mult ca doar ce o sa zica x despre asta? Cu toate ca si x are y-ul lui cu care poate nu vorbeste din cauza mea. Nemotivat dealtfel. O sa am saptamanile care vin doua astfel de intalniri cu doua variante diferite de fosti. O sa vedem ce iasa. Asezarea pe teren, discutiile doar cu x-ii fiecaruia si asa mai departe. Cu toate ca o data cu trecerea timpului ar trebui sa ne mai desteptam, nu prea se aplica peste tot.
Imi amintesc ca o data la primul meu job am prins un party de un an al firmei. Si toti eram necunoscuti, dar am stat de la 8-9 pana la 3-4 noaptea si am ras si ne-am distrat incredibil de bine, doar pentru faptul ca eram acolo si stiam ca apartinem aceluiasi loc si macar asta avem in comun. Nu am prea prins ceva de genu de mult mult timp. Poate o sa urmeze. Poate nu. Dar speranta e acolo, in pod, impreuna cu multumirile si strangerile de mana primite de-a lungul timpului.
Filmele sfarsitului filmului
24 iunie 2009
Cum de nu ne putem uita la un film de cateva ori bune, dar nu avem rabdare sa ascultam o melodie pana la capat chiar daca poate ne place? O melodie nu ajunge hit decat daca o asculti difuzata la radio de mii si mii de ori. Prima reactie la o melodie poate fi negativa, dar daca ai puterea sa asculti radioul zi de zi, observi pe langa faptul ca multe posturi au acelasi playlist, ca o parere se poate modifica, o data cu mama invataturii. M-am uitat recent la un film, poate chiar a 5-a sau a 6-a oara. Stiam ideea sfarsitului dar nu puteam sa imi amintesc scenele de final. L-am avut si pe dvd, l-am vazut si atunci, dar totusi nimic nu ma putea sa ma faca sa imi amintesc ce se intampla inainte de generic. M-am uitat la filmul asta sa reusesc sa imi amintesc finalul, sperand ca o data cu trecerea timpului o sa imi pot aminti finalul. Dar nimic. Pana nu am ajuns acolo nu am reusit sa imi amintesc nicicum nimic. Am avut rabdare sa ma uit dar totusi inca ma intreb ce s-a intamplat. Poate sa spuna lumea ca am inceput sa uit asa la un sfert de secol de cand "m-am uimit pe mine ca m-am nascut si nu am mai vorbit un an jumate". Dar nu e chiar asa. Sunt alte zeci de filme si seriale la care m-am uitat ba de drag, ba de plictiseala. Iar la acestea mi-am amitit chiar fiecare scena si mai si radeam la scenele vazute deja, de parca ar fi ceva nou. Motivele mai ascunse pentru care cineva se re-uita la un film ar putea fi ca acesta le aminteste de ceva anume, de o perioada cand au vazut prima oara filmul, sau cu cine l-au vazut. Chiar daca te plictiseste groaznic, tot te uiti daca nu mai stii sfarsitul. Filmele la care nu iti amintesti finalul pot fi filmele pentru care sfarsitul a fost unul foarte ciudat, interesant, cu totul neasteptat. Acele finaluri care poate pur si simplu te socheaza. Un final care te pot face sa te gandesti ca si tu ai putea fi in papucii personajelor.
Mac, Mac-Mac
21 iunie 2009
Nu de Mecu din centru sau cel de la stadion plin ochi în miez de noapte e vorba...avem un eveniment şi avem ca şi anul trecut ploaie şi vreme nu tocmai de plimbare. Dar se pare că nu depinde nimic de vreme atâta timp cât există un motiv. O cursă a răţuştelor pe Bega. Atât e nevoie ca oamenii să iasă din casă, ca bunicile să îşi scoată copii la plimbare, ca soţii să îşi scoată nevestele la plimbare, ca piţipoancele să îşi scoată cocalarii la aer altul decât la bambuu-ul local şi să îi pună sa le fure din apă o răţuscă, că doar le-o fost scump să îşi cumpere una cu 5lei.... Păcat că Bega nu e chiar navigabilă nici pentru nişte răţuşte de plastic, care au nevoie de pompieri să înveţe să înoate(da, se scrie cu un N) ca să nu se oprească în plăntuţele de la mal. Au fost vreo 6mii de răţuşte şi în principiu destul de mulţi oameni ca să le urmarească, pentru că o condiţie pentru a participa la cursă şi să îţi ridici premiul, a fost să fii prezent şi oricine a participat, a trebuit sa fie prezent... oricum 2 maluri pline ochi de oameni care aveau umbrelele în stand-by, ca şi gândurile la mia de euroi pusă la bătaie pentru răţuşca cea mai rapidă. Ciudat e că nu s-a dat nimic gratis, poate în afară de baloane la copii, dar totuşi înainte, în timpul şi chiar după cursă, malul Begăi a fost populat ca un bulivar adevărat de demult, ce tot vedem în pozele sepia.
Trei zile la rând, chiar şi într-o vineri lucrătoare. Nu e chiar ciudat că a fost plin de lume, dar nici măcar nu a venit copilu minune să ţină vreun concert. Lumea are nevoie să iasa din casă, doar că...e ciudat sa mergi "la plimbare". Nu te vede lumea, de parcă la bambuu-ul local se vede ceva pe beznă:).... S-a pierdut mult din farmecul oricărei activităţi în aer liber. N-ai cu cine ai putea zice. Sunt mulţi formatori de opinie penibili, acultaţi de cei care nu au opinii proprii, respectiv coloană vertebrală. Aceştia din urmă nu mai fac ce îi duce mintea, pentru că penibilii râd de ei. Dacă faci aia e gay, dacă faci aia eşti penibil. Aşa s-a ajuns şi te trezesti că nu mai ai cu cine să faci chestii, chestii normale. Dar până la urmă de ce ai vrea să faci "chestii" cu nişte persoane cocoşate (fără coloană...). Imi tot aduc aminte cum de demult, era plin de lume peste tot, nu stătea nimeni în casa şi in momentul când ieşea o rază de soare toată lumea mişuna pe strazi. Prin centru, printre blocuri, prin parcuri. Am cam ajuns să ne gândim, că dacă o zi nu suntem la curent cu tot ce spune berbecali şi despre vreo 2 violuri în cine ştie ce cucuieţi din cine ştie ce deal, să credem că ne-am detaşat de lume, să ne simţim relaxaţi. Am avut mai multe "chestii" în acest weekend decât alte weekenduri din lunile precedente. "Chestii" care mi-au umplut timpul şi implicit mi s-a părut că o zi a durat cât alte 2-3 normale şi stricate de cocoşaţi. Şi parcă mi-am încărcat bateriile. Aşa o fi oare? Noroc cu răţuştele care ne scot la aer...chiar daca ele sunt la apa...
Poli....
13 iunie 2009
A fost acum ori niciodata sa zicem..... A fost o sansa cred ca unica cel putin pentru istoria moderna a echipei POLI sa faca eventul. Ei bine de ce sa faca asta? De ce sa se bucure minim 30-40de mii oameni in Timisoara si cine stie cati altii in Timisoara si din diaspora. Se tot zicea ca echipa să isi primeasca punctele inapoi că pe teren le-a castigat si că nu trebuie să se tina cont de jenibilitatile rapidistului de Timisoara. Dar atunci de ce nu i-a lăsat sa câştige cel putin incă un meci si sa facă inca un egal numa bine "să fie bine".
Exista multe scuze, presupuneri calcule. De ce a plecat Uhrin si Balint? De ce nu am castigat cu Dinamo si Urziceni si de ce am pierdut meciul ala la inceput cu 3 la zero. La final s-a vazut ca doar 3 puncte ne despart de campionat si 90 de minute de cupa. Chiar trebuia sa defileze Poli in campionat? NU. Am ajuns la acel nivel, partial penibil, de a crede ca orice meci pierdut e vandut. Am ajuns sa credem ca daca am pierdut un meci in prima jumatate a campionatului cu echipa X, clar in a doua parte a campionatului noi vom castiga, ca un favor. Ei bine nu e asa. Nu prea avem echipa, avem ceva jucatori care stiu sa dea in minge dar o echipa mai putin. Avem cei mai tari suporteri? CLAR. Cantam la 3-0 in finala cupei cand mai sunt 10 minute? Da. Sunt atatea intrebari cu raspuns sigur. La celalalte intrebari nu exista raspuns, pentru ele exista mastercard:)) De ce am castigat meciul ala cu dinamo in cupa la scorul ala? De ce isi bate joc rapidistu de Timisoara, de Timisoara nevrând să castige nimic? De ce au intrat suporterii timisoreni pe teren chiar la sfarsitul meciului de cupă? Măcar de ar fi inscris huliganul ala ca sa se vada ca efectiv suntem al 13-a jucător intr-o zi de 13 si ca nu renuntam nici in utlimul moment. Iti vine sa nu te mai duci la meci din cauza asta. Iti vine sa te gandesti ca o sa ajungem ca stelistii sa ne cerem echipa inapoi. Vrei sa mai mergi la meci ca doar vrei sa iti sustii echipa. Mie imi este dor de AEK, cand stiam ca uneori o sa castigam si uneori o sa pierdem. Stiam ca eram ca si mieii la taiat cand venea o echipa mai tare. Dar ne sustineam echipa neconditionat si nu existau scandari de ura, doar poate pentru sandu si fiica-sa:) Ma intreaba lumea de ce nu sunt in oras sa vad meciul. Pentru ce? Sa o vad cand pierde atunci cand e mai important? S-a dus eventul, s-a dus cam tot. Ramai cu ceva? Cu un gust amar. Dar si cu un fular primit cadoo pe care nu am ajuns sa il folosesc pentru ca nu am avut ocazia sa ma duc la un meci cu drag. HAI POLI!
Cel mai fain citat ever ever ever.......
12 iunie 2009
I'm not in love with her... But i think about her every day, i miss her when she's not around and i dream about us running towards each other on a beach in slow motion.. :)
Nu sunt indragostit de ea... Dar ma gandesc la ea in fiecare zi, mi-e dor de ea cand nu e prin preajma si visez cum alergam , unul spre celalalt, pe o plaja, cu incetinitorul...
O zi ca niciuna...
Azi a fost o zi in care s-au intamplat destul de multe. Am aflat ca unii prieteni ca sa vezi nu sunt chiar prieteni..am aflat ca unele persoane daca prin prostia ta incerci si faci tot posibilul sa le ajuti, cand se intoarce roata se fac de-a dreptul necunoscuti fata de tine.. am aflat ca unele fete tin neaparat sa isi strice viata pentru anumite prostii... am aflat ca poti sa faci un bine unei persoane chiar daca toti din jur considera ca ii faci de fapt un rau, acea persoana stie ca e un bine si il va trata ca atare... am aflat ca cei ce se considera colegii tai o fac doar la bine, iar cand e vreo situatie mai dificila se chinuie din toate puterile sa te faca pe tine responsabil in loc sa ajute si sa gestioneze problema in favoarea colegilor...a fost o zi in care nu am mai vrut sa vorbesc cu nimeni pentru ca mai toti ma enervau fara motiv aparent si riscam sa ma cert pentru nimik....am aflat ca Maria Dinulescu a filmat videoclipul "Peace" al trupei Depeche Mode...am mai aflat mai multe care nu prea mi-au placut, dar stiu cum sa le fac fata...
Am vazut o data de mult intr-o prezentare PP din aceea ce se plimba pe net, ca tot ce trebuie sa iei de la viata sunt lucrurile bune si sa nu cauti sa afli ce se zice rau despre tine.. super tare faza asta si de atunci cam aplic asta si din fericire imi si iasa... am aflat mai multe azi, dar o sa mai revin...
Seriale după seriale...
08 iunie 2009
Am inceput recent sa ma uit la un serial. Nu e el nou dar e tare si asta mi-a dat dupa ce am google-it "funny serial shows" sau ceva de genul. Ii spune Psych si dupa episodul pilot am dat jos primele 2 serii fara sa stau pe ganduri. Ce e interesant la el? E vorba despre un tip care a fost invatat inca de mic de tatal lui politist sa fie foarte atent la detalii la orice fel de detalii, iar astfel sa traga concluzii referitoare la acestea. Daca va mai amintiti de cele 2 mânuţe a lui Calinescu de la ProTv care dadea milioane si milioane dimineata, intreband detalii din filmele sau stirile cu o zi inainte difuzate aici. Erau intrebari de genul cat era ora pe peretele din camera unde a intrat nu stiu cine de la "Tanar si nelinistit". Sau ce broşă avea mitraliera-Esca când a prezentat stirile aseara. Ei bine personajul acestui serial ar castiga fara nicio problema toate concursurile.
Asa.... si cu abilitatile astea el incerca sa rezolve cazuri mai mult sau mai putin importante ale politiei locale, dar nu prin fapte concrete ci pretinzând ca e medium si ca el viseaza tot ce spune (exemplu: daca te vede ca ai par de pisica pe haina, in loc sa te intrebe daca ăla e păr de pisică, el te va intreba de ce ai lasat-o singura pe pisica acasa). Oricum el se baga in seama cu politia locala si astfel prinde unele elemente de care se prinde si cand rezolva cazul, se face pe mediumul si incepe cu niste viziuni inventate numa bine sa se muleze pe faptele reale incaât sa le dea mură-n gură la poliţai rezolvarea cazului. Ce imi place la el, pe langa situatiile comice create o data cu viziunile lui si cele ce se mai intampla si a intoarcerilor de situatie dupa ce te lasa sa crezi până la sfârşit că stii cine e vinovatul, e ca imi aminteste mult de mai celebrul serial Colombo, care facea cam acelasi lucru, numai din indicii si concluzii rezolva cazurile şi aproape tot timpul avea la sfarşit "ultima" discutie cu cel vinovat explicandu-i clar ca nu mai are scapare si ca toate probele sunt impotriva lui. Se poate şi fără urmariri, cătuşe si chestii de Hollypădure. Simplu si la obiect. E de văzut zic eu...
Politica politizată.........
07 iunie 2009
uită-te cum politica mă face să mă pun totuşi să scriu undeva unde am zis că eu nu prea aş avea ce să scriu... de ce să mergem la vot? nu am găsit sincer un motiv, dar am zis că e nevoie de o schimbare pe care in marea mea prostie se pare că am crezut că pot face ceva. Eu sunt unul, restul sunt 20 de milioane plus cei din afara care impreuna cu noi cei dinauntru zicem ca puteam face ceva. M-am dus la vot, altii nu, de fapt cred ca majoritatea cunostintelor mele nu au mers la vot. Eu am mers la vot. Cred ca sunt luat de prost. Nu de altii, care printre altele se cred mari destepti ca nu merg si se mai si lauda cu asta, ci de mine chiar. M-am dus la vot sa schimb ceva si vad rezultatele grosso modo: Piţi lu tata (nu Piţurca:) un nebun mai mult sau mai putin nebun si un cioban detinut penibil. Asta m-am dus eu sa schimb? Asta vreau eu sa vad la Bruxelles pe un scaun de europarlamentar? Se pare ca da... Oricum acolo unde va ajunge nebunu si ciobanu am verificat si se pare ca sunt totusi oarecare sanse sa nu prea fie auziti pentru ca partidul din care fac parte nu e totusi in bisericuţa care chiar face ceva pe acolo. Eu am votat un partid care e in bisericuţa respectiva si implicit m-am gândit că, din nou, o să schimb ceva...Dar ce să vezi? NU.. nu am schimbat nimic. Te gandesti cu ce te poate afecta faptul ca eu am votat sau nu sa aleg europarlamentarii? Stiti legile alea noi care apar? Alea de care zice lumea: UE spune ca de azi nu mai avem voie sa vindem brânza decat la vid si ca ciobanii (europarlamentari sau nu) nu vor mai avea voie sa o vanda asa cum o stim cu totii: da-mi un colt din asta sa vad cum ii, da-mi un colt din aia sa vad cum ii si daca esti destul de şmecher pleci acasa satul si poate nici nu cumperi nimic. Ei bine da. Ne afecteaza direct. Tot ce se intampla in jurul nostru din punctul asta de vedere. Si avem voie sa ne plangem? Păi, cei 20% din romanii dinauntrul Romaniei plus cei din afara care au votat, avem voie. Ceilalti? NOPE. "Ciocu mic ca noi suntem la putere!!!!!":)))) Daca mergeati si voi, cine stie ce se intampla... erau o droaie de candidati cu multe facultati in spate tineri si destepti acolo si nu ciobanei cu 300 de oi?(poate mai putine ca acum e criza)? Poate erau cei 20.000 de specialisti a lui Stolojan? Nu stiu, ca se pare ca ultima moda, imediat dupa sustinut piţipoance şi cocalari este sa nu mergem la vot. Bravo Românie! Asta o avem, cu asta defilăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea mea personala este.....